#interviu CÂND TU CAUȚI SOLUȚIA, EȘTI MAI LIBER, MAI FERICIT

Interviu cu Cristina Băneș, Studio 20

Pentru că a venit vara, și tot murim de cald, m-am gândit că e un moment bun să dau fiori reci falșilor moraliști, și să încep o serie de interviuri cu oameni care lucrează la STUDIO 20. Ca să înțelegem că sunt niște oameni, și nu oricum, ci niște oameni foarte faini. Am început, din motive clare, cu Cristina, femeia cu soluțiile. A fost prezent și Gabi, șeful cel mare, cum s-ar zice.

Hai să vorbim despre ce sunt emoțiile, pentru că lucrezi într-o zonă în care în mod normal e emoționant și să vorbești despre zona asta.

CRISTINA: Pentru mine asta nu e emoționant.

Ce e emoționant?

CRISTINA: Sunt mai ciudățică un pic. Sunt foarte zvăpăiată în 99% din cazuri, dar mai sunt și cazuri în care sunt mai rezervată.

Ce faci tu aici?

CRISTINA: Sunt asistent manager, adică practic mă ocup cu hârtii, actele de angajare pentru stuff, programez interviurile, sunt persoanele care aplică și ca și stuff și ca model, primesc la interviuri, le ajut pe modele la cursurile de engleză.

GABRIEL PLEȘA: Cam ce nu face Cristina, cred că asta e ideea.

CRISTINA: Am cochetat acum câțiva ani și cu coafură, așa că le mai ajut pe fete când au nevoie și… în timp ce lucrez și having fun. La fiecare ședință foto sunt și eu prezentă 🙂

GABRIEL PLEȘA: Ea își face multe poze!

CRISTINA: Am o poză care îmi place foarte mult. E cumva editată mai vintage și mie cum îmi place mai mult clasicul…

Îți place clasicul?

CRISTINA: Da, gen retro, vintage. Mi se pare că mă reprezintă mai mult decât modernul.

Asta e o afacere foarte modernă. Din punctul ăsta merge așa cumva pe cutting edge technology.

CRISTINA: Dar trebuie să le combin, clasicul cu modernul.

Cum se împacă meseria asta cu restul vieții tale? Merg în armonie?

CRISTINA: Da, de ce nu ?

E important să știm, pentru că la multe job-uri există ideea asta de fractură. Chiar vorbeam cu prietenul meu despre angajați din sistemul bancar care lucrând foarte mult doar cu cifre și mai puțin cu oameni, au o fractură între ce înseamnă viața acasă și job. Nu neapărat că nu le mai aduce satisfacție, dar sunt două lucruri diferite care nu se îmbină neapărat.

CRISTINA: Ok. Eu nu sunt cu cifrele, nu am fost niciodată. Le urăsc. Îmi plac cifrele doar în cont, ca la toată lumea de altfel 🙂 Dar în timpul săptămânii sunt all-in la lucru, când ajung acasă mai arunc un ochi pe mailuri sau pe conversațiile nostre de pe grup. Și în grup sunt activă dacă e nevoie la lucru, dar în general weekendul it’s mine. Că la un moment dat, dacă ești cu mintea doar într-un loc poate clachezi, că vrei sau nu.

Da, e foarte corect ce spui. E un job challenging ăsta?

CRISTINA: Da. În fiecare zi.

Greu?

CRISTINA: Păi, la început mi s-a părut greu.

Și după aia te-ai obișnuit sau a început să îți placă?

CRISTINA: În prima săptămâna a fost altceva. Dar ca în orice job pe care îl începi, oriunde ai lucra pentru prima data, dar nu e neapărat mai greu, dar e nou. Nu știi cum să te organizezi, cum să le iei, în stânga în dreapta.

Nou e bun sau rău?

CRISTINA: Depinde de fiecare.

În cazul tău?

CRISTINA: În cazul meu e bun. Eu sunt mai vulcanică din fire și Gabi e omul pe care nu-l vezi niciodată nervos, dar dacă îl cunoști știi deja când s-a enervat și mi se pare că poate să își ascundă nervozitatea față de toată lumea încât… E o calitate. Și îmi place să cred că de la el am învățat să nu mă mai exteriorizez foarte tare.

Gabi: Să îți dau un exemplu. Cineva vine și pune telecomanda într-un fel. Și vine Cristina, de ce ai pus telecomanda așa? Buhh..

CRISTINA: Sunt vulcanică, dar sunt și focusată pentru că altfel uit și atunci poate mai am câteva scăpări.

Cât de importantă e echipa?

CRISTINA: Cea mai importantă. Adică, sunt cazuri în care pornim de la o idee, nu contează… putem spune de exemplu, să vopsim un perete roz. Și atunci vorbim cu toții. Și vine un coleg și spune ok, dar hai să punem și o bulină neagră în colțul din dreapta și o altă colegă zice că ar trebui să punem și bulină în colțul din stânga jos. Și așa fiecare își aduce contribuția.

Fiecare își aduce bulina.

CRISTINA: Da, fiecare își aduce bulina lui. Și peste rozul pe care l-a vrut cineva iese chiar o chestie mișto.

Roz cu buline fuchsia…

CRISTINA: Nu îmi place fuchsia.

Eu am auzit de termenul fuchsia, de câteva ori în ultimele zile, nu știu ce e că nu sunt designer…

CRISTINA: E un fel de mov-roz. Nu sunt adepta movului așa că nu îmi place fuchsia. Îmi place lila, acela deschis.

Întrebări la care răspunzi repede

Parfumul preferat?

CRISTINA: Să fie fresh.

Fumezi?

CRISTINA: Da

Pizza?

CRISTINA: Daa, daaa, daaa, oricând și cu multă mozzarella.

Gabi?

CRISTINA: Phuuu.. Gabi, Gabi, Gabi.

Somn?

CRISTINA: Ehhh… în ultimele două săptămâni mă trezesc la 5:30 și mă duc în fiecare zi la sală exceptând weekendul și miercurea.

Gabi: Vezi ce înseamnă disciplină?

CRISTINA: Daaa. Mă trezesc la 5:30 și înainte o făceam, dar poate o zi, două. Dar acum mă trezesc și chiar dacă îmi e lene, îmi spun: focus on solutions.

Aici se vede mâna lui Gabi.

CRISTINA: Serios, de fiecare dată mă gândesc focus on solutions. Când tu cauți soluția ești mai liber, mai fericit, deși ai trecut problema, ai trecut șanțul. Ai trecut, ai sărit, nu mai ești pe bordură, ai făcut deja un pas. Și atunci îmi zic, ok mă duc la sală, chiar dacă nu îmi fac programul meu de 35-40 min, ci fac doar 15 minute, e okay, l-am făcut.

Ultimele trei întrebări. Vin?

CRISTINA: Vin rose, demi-sec :))

Unde te vezi, personal, într-un an ?

CRISTINA: Sus. Cel mai sus. Eu tot timpul am fost mega-pozitivă. Și realistă dar foarte pozitivă. Cred că negativismul atrage lucruri negative.

Fără discuție.

CRISTINA: Tot timpul mi s-a părut că gândind negativ atragi lucruri negative.

Gabi: Când tu tot spui că ai dat-o bară, o spui azi, mâine, poimâine și la un moment dat tu cu tine te gândești: oare tot timpul o dau bară? Și ceea ce nu e adevărat.

Nu am reușit. Nu am reușit ce?

CRISTINA: Nu am reușit azi, dar reușesc mâine.

Dar ce nu ai reușit? Mie mi-a spus cineva foarte drag mie, când deschizi ochii dimineață ai tot ce îți trebuie ca să reușești. În primul rând că te-ai trezit, de acolo începe. Deci nu ești mort. De acolo înainte, ai mâini, picioare, ai minte. Fă-ți bine job-ul, fă-ți bine treaba.

Gabi: La mine știi cum funcționează? Atunci când m-am trezit dimineața mă conectez cu mine și văd cât sunt de recunoscător pentru tot ceea ce am. În cele mai proaste zile, sincer, mă gândesc că sunt oameni cărora le-a ars casa, le-au murit familiile… mi se pune nod în stomac…

Mie mi se face rușine. Pentru că eu mă gândesc: ce fain ar fi fost dacă… Și apoi mă uit în jur.. Mai bine, poate la asta se referea chestia cu „fericiți cei săraci cu duhul”, nu neapărat la cei proști, se referea la tot overthinking-ul ăsta care ne omoară. Vrei o chestie, du-te și iați-o!

CRISTINA: Societatea și mediul înconjurător îți dă în cap.

Da, pentru că tu trebuie să joci după niște reguli care nu sunt regulile tale, nu sunt reguli naturale. De aia va pica și capitalismul, a picat și comunismul, pentru că nu sunt naturale. Toată porcăria asta cu globalizare consumistă ce e acum deja e prea mult și nu e natural, e plastic.

Revenind la tine… că am făcut un detur…

Formă sau fond?

CRISTINA: Fond.

You happy?

CRISTINA: Always! Sunt foarte rar tristă.

Ea a fost CRISTINA și a fost o plăcere să te avem alături de noi.