UNSPREZECE
De 11 ani râd și plâng. Sunt indecis din fire. Dar nu pot spune că plâng degeaba, până la urmă nu plâng pentru mine. Pentru mine râd. Dacă râd prea tare, râd mai încet după. Dacă râd prea încet, încep să plâng. Tot timpul compătimeam oamenii ce nu scoteau nici un sunet, în ciuda invidiei profunde ce mă stăpânește când le aud liniștea.
În ciuda caracterului meu aporic la prima vedere, simfonia se desfășoară pe doua planuri divergente. Dar ea are miopie la doar un ochi, deci îmi vede liniile paralele.
De 11 ani însă, printr-o absurdă coincidență de rang abstract, liniile noastre și-au început divergența. A trecut suficient timp de la singuralitate să intre praful în spațiul delicat dintre ele. Capacul infinitului ce ne găzduia liniile era și el pierdut, nu se potrivea în totalitate. Ca orice alt capac care se respecta, a plecat în căutarea infinitului propriu, și a lăsat firavele linii în lumina stelelor vii.
O supernova de mari proporții aruncă, haotic, miliarde de asteroizi în toate părțile. Impactul acestei divergențe este, până la urmă, mic. Cu prilejul ultimei ei încercari de a fi realizat ceva în univers, își aruncă puii în linii fixe cu speranța că, la un moment dat, măcar unul va ajunge să crească și să moară. Deși procesul e scurt și inutil, nu avea altă dorință mai mare decât a-și lăsa și ea, imbecila, cenușa pe un pământ oarecare. Sau să fie nor? Poate chiar alt soare.
Un nefericit asteroid dă de infinitul nostru, și în nemarginita lui noapte, ne acoperă cerul și pământul și orizontul și sinele. Intr-o disperată încercare de autoconservare, îmi nasc divergența.
De 11 ani râd si plâng. Sunt indecis din fire. Sa fie infinitul apă încât s-o poti tulbura cu cea mai mică dereglare? Sau să fie tot gol, frate cu puritatea? Dar ăsta nu e infinitul meu. Și, după lungi analize și reanalize, constat că nu pot spune ca râd degeaba, până la urmă nu râd pentru mine. Pentru mine plâng. Dacă plâng prea tare, plâng mai încet după. Dacă plâng prea încet, încep să râd. De 11 ani râd și plâng de parcă liniile ar fi infinite.
Tudor D.