Afd/fab/more

Am fost la Arad Fashion Days. A patra ediție. A început cu o ploaie apocaliptică, cu o grămadă de frustrări și o grămadă și mai mare de calmante. Sunt sigur că așa a fost pentru cei implicați în organizarea eventului. Prima seară a pornit cu o întârziere de o oră, și chiar când s-au aprins reflectoarele, orice picurare cerească s-a oprit. Eu, pentru că providența și nu numai, mă iubește, am avut un înger păzitor, pe nume Andra, și am stat în primul rând, primul loc. Așa că am avut un glimpse și din ceea ce se întâmplă în culise.

Startul l-a dat Cătălin Botezatu. Colecția a fost curajoasă, dar nu mă așteptam la mai puțin de la Cătălin. Au urmat colecții ale unor designeri cel puțin la fel de curajoși. Mi-a plăcut mult colecția Robertei Ritter. Dar nimic nu prevestea ce va veni. și a venit o furtună, dar nu din aceea cu stropi, ci o prezentare excepțională de la designerul Tudor Halațiu. Un mare FU către conformism, o colecție degajată, dar compactă, ceva ca un M3 la Nurgburgring, pe turnantă, la 260 de kilometri pe oră. Tudor a închis prima seară. Sincer, nu cred că se punea cineva cu el.

Seara doi a fost, după părerea mea, sub semnul colecției lui Paul Micșa, intitulată Dolce far niente, un omagiu mătăsos adus serenității mediteraneene, mai exact italiene. O colecție de care Paul poate fi mândru. Restul serii a mers excelent, colecții foarte interesante, creatori de frumos de mare viitor. Colecția numită Scars mi-a dat fiori. Am închis seara la afterparty.

Acuma, voi știți că sunt o scârbă, și bag de vină atunci când am ce. N-am frica aia de a deveni neplăcut. I am an aquired taste. Ei, de data asta, nu am avut ce să bag de vină. A fost flawless. Sound excelent, lumini vis, ambianță deosebită, locație șnur, organizare impecabilă. Am ajuns să-l plac chiar și pe prezentator. Dj Mike Kross, nec plus ultra. Chiar și publicul a fost, în mare, bine îmbrăcat. Fără dezastrele din anii trecuți.

Câteva cuvinte despre organizatori. Paul Micșa, locomotiva acestui eveniment, creator de modă și trend, s-a depășit pe el însuși. Benny Mark, mâna dreaptă și tovarășul meu de sarcasm dement, chapeau bas. Ancuța Ciortea, fără discuție o persoană de un fermecător fanatism, motorul turbo al acestei manifestări. Respect Cristina Sabău, una dintre cele mai curajoase femei pe care le cunosc. Puncte multe pentru Denis Boț, o surpriză foarte plăcută, dar nu complet neașteptată. Și nu pot să nu o pomenesc pe Teodora Duma, o forță a haosului, singura persoană care o poate pune la punct și pe Harley Quinn, dar cu o inimă mai mare decât fragila-i apariție. Respect pentru voi toți, mega respect. Am avut două seri în care mi-a plăcut să fiu arădean.

Mai vreau.