ALUPIGUS

A fost a treia seară de proteste. Fost-am în fiecare seară să văd ce mă trezește. În prima, am stat vreo două ore, întrebat oameni, feel the vibe. În a doua, jumătate de ceas. Aseară, opt minute. Am așteptat reacții, diverse reacții, ca să pot scrie așa cum cred că ar trebui să scriu. Mi-am dat seama că, orice ar ieși, o să îmi primesc doza de hate și muile aferente. De aceea, prima oară vă zic ce am văzut. După aia, boo ya.

Am auzit oameni și claxoane. Am ieșit. Coloana trecuse de Ziridava, mergeau spre catedrala mare. Două fete întârziate grăbeau pasul spre coloana de protestatari. Din spatele unui geam, în blocul de la Libelula, doi tipi strigau Libertate. Pentru o secundă, analizez ironia crudă a tabloului, apoi plec spre primărie. Sunt sigur că se vor întoarce. Văd doi polițiști locali care legitimează doi tineri. Pe mine nu mă opresc. Am legitimația de presă, dar arăt ca un cholo care a mâncat prea mult chilli con carne în ultimii douăzeci de ani. În față la Mac, întâlnesc câțiva oameni. oameni normali, care nu au nimic cu medicii, nu cred în povestea cu 5G, și nici nu sunt acolo pentru că sunt somnambuli sau revoluționari de profesie. Au venit pentru că li se pare că nu-i în regulă. Trece un boschetar, înjurându-l pe Bill Gates. Nimeni nu-l bagă în seamă. Apar jandarmii, se poziționează peste drum, la finanțe. E o imagine stranie, piața primăriei e goală, dar așteaptă ceva. Vin protestatarii. Pe mulți îi cunosc, unii nu poartă măști, alții da. Mai întreb și alți oameni, surpriză, nimeni nu are nimic cu medicii. Sau poate vreo doi, dar vocile li se pierd în mulțime. Am venit pentru că deja e prea mult, zice un tip. Ceva nu se leagă. Nu îi mai aud. Văd o domnișoară căreia îi trimit inimioare pe net de ceva timp. Îmi zâmbește, probabil crede că-s curajos. Doamne ajută. Un tip face șmecherii cu motorul pe platoul din fața primăriei. Apar și câțiva mai afumați, dar sunt o clasă aparte, se vede că masa protestatarilor nu-i prea place. Se aude o petardă. Mai stau de vorbă cu câțiva oameni, și plec acasă. Zic să scriu, dar dau cu ochii de un articol scris la repezeală într-un oficios online. Modul în care e scris mă face să mă întreb dacă nu am fost la două manifestații diferite. Așa că mă hotărăsc să aștept, să mai văd reacții.

Presa de luni e neobișnuit de liniștită, cel puțin cea centrală. În schimb, facebook-ul geme de păreri pro și contra protestului. Seara, la știri, singura diferență notabilă e că fetele de la Digi se orgasmează mai abitir atunci când vorbesc de restricții. În rest, oarecum liniște. Luni seara însă, țara erupe. Și Aradul nu face excepție. Ca urmare, claxonul, vuvuzela și petardele încep să acopere vocile. Și mesajul. Apar reacții în dimineața următoare. Ba că recidiviști organizatori de proteste, ba că vagabonzi, elemente antisociale, ba că George Simion, sau Șoșoacă, ba că isterici. Iese băiatul lui Caramitru la rampă și ne arată că talentul a sărit, din nou, o generație.în seara asta, e și mai și. Vedem dacă mai durează.

Bun. Ce e de înțeles din toată chestia asta? Hai să vă zic ce am priceput eu. Majoritatea celor ce au ieșit nu sunt adepți ai teoriei conspirației. Sunt doar sătui de lipsa vreunui rezultat. Și au întrebări cărora nu li se dă răspuuns, sau răspunsurile sunt evazive. De exemplu, dacă avem două milioane de vaccinați, cum de sunt tot mai mulți bolnavi. Sau de ce vaccinul are termen șase luni. Sau unde sunt izoletele, alea cu care ne înspăimântați anul trecut, de ce atât de multă secretomanie în zona comunicării. Și multe altele. Și apoi vine furia legată de măsurile absolut imbecile ale autorităților. De exemplu, dacă ții magazinele până la șase, respectiv opt, va fi aglomerație. Aia înseamnă mai multe șanse de a contracta boala. Poate că era mai bine să le deschideți mai mult, și să lăsați mai puțini oameni înăuntru. Zic și eu. Poate că nu ar trebui să vă mirați că o parte a protestatarilor e formată din oameni furioși. Teroarea psihologică dusă la paroxism, această vecinătate cu moartea, panica propagată prin mass media, lipsa de răspuns și reacție, școala online, la ce vă așteptați? Să vă dea citate din Heidegger? Pe de altă parte, drifturile și claxoanele vor duce acest protest în derizoriu. AUR încearcă degeaba să-l confiște, doar își pierde credibilitatea, exact ca și USR, acei tineri mândri, mândri că puțimea preșcolară striga muie psd acum nu foarte mult timp. Cum de alea erau proteste legitime, și astea nu mai sunt? Întreb și eu, că-mi place să fuck asta.

Stau de un an și ceva în casă. M-am săturat. Poate că nu vreau să ies foarte mult, dar totuși… Știu că e pandemie, sunt cât pot fi de ascultător, dar dați-mi răspunsuri. Și mai stau. Asta îmi spune un domn de vârsta a doua. Eu, pe de altă parte, vreau să treacă pandemia. Să merg la București, și să strănut pe tânărul Caramitru. România este țara unde nimic nu se termină, niciodată. Alupigus.