AM FOST LA CEA MAI TARE NUNTĂ DIN VIAȚA MEA

Paharul de Cally așteaptă. E ca un sărut vinovat, licoarea cu gust absolut unic alunecă pe gât, fină ca mătasea arzând. Simt, efectiv simt cum mi se deschide al treilea ochi. Baniciu mă întreabă cum naiba pot bea așa ceva. Îi spun că pot, și-mi place, e nunta lui Tinu și a Alexandrei, toată lumea e bine, mă simt mai puțin amărât, ce naiba, viața e frumoasă. Dar revin la Cally mai târziu. Prima oară, despre nuntă. Cu salt înapoi. Apoi înainte. Că așa-i la nuntă.

Am fost invitat la, probabil, evenimentul monden al primăverii. Mă așteptam la o nuntă cu ștaif, dar mă așteptam și la fițe, cum stă bine într-un fost oraș, capitală de județ din Levant. M-am înșelat, în cel mai pozitiv mod posibil. A fost, de departe, unul dintre cele mai tari chefuri din viața mea. Dacă nu cel mai tare. Ca organizare, a fost extraordinar. Ambianța, decorurile, mâncarea, băutura, oamenii…totul la superlativ. Singura ocazie în care m-am îmbăat de trei ori, m-am trezit tot de atâtea, și am dansat de seara până dimineața. La șase.

Trebuie, înainte de a povesti, fragmentat, ce am trăit pe acolo, să vă povestesc de miri. Pe Alexandra o știu de ceva ani. E o tipă pe cinste, care bubuie de talent. Pictoriță, scriitoare, este posesoarea unui zâmbet absolut angelic, dar și al unui râs extrem de contagios. Crede în energii și pozitivism, e enervant de optimistă, e oarecum antagonista perfectă a lui Basil de acum. Cât despre Tinu, și anume mirele care este, el e prietenul meu. Are o legătură specială cu divinitatea, e unul dintre cei mai buni și mai nebuni oameni pe care am avut norocul să îi cunosc. Are o energie care ar face invidios un cartier întreg de cicliști, luat împreună. Dar, pe lângă toate astea, Tinu este prietenul care mi-a salvat viața. A fost alături de mine atunci când consideram că singura ieșire din depresie e moartea. A fost singurul care a vorbit limba mea atunci, până atunci și de atunci. A fost acolo, când nici dracu nu era. Tinu m-a salvat, și nu o să uit asta, iar voi, cei pe care îi deranjează și faptul că respir, să știți că nu-s eu de vină, ci el. Dar nu o să-i aveți baiul, nu-i așa? Că doar știm ce viteji sunteți. Tinu este o bombă de energie, e un party animal, muncește cât șase, și petrece cât nouă.

Astea fiind spuse, revin la The Cally. Licoarea asta e opera unui diavol scoțian din Caledonia (de aia și numele Cally). Are 54 de grade și un gust unic. Cam cum ai lua floarea albastră a lui Eminescu, ai trece-o prin cârnaț afumat lichid și apoi ai arunca-o în alcool. It will fuck you up good. Ca să știți, se bea cu puțină apă caldă. Pentru cunoscători. Dinamitează aromele. Când am ajuns acolo, la șase seara, nu credeam că virgulă Cally o să îmi conducă noaptea pe nebănuite căi de civilizație și progres. Cum nu credeam că romul Zacapa merge atât de bine cu sinergia faptelor și meandrele concretului. Citez din clasici, pentru că pot.

Am început cu Cuba Libre și vită argentiniană. Extraordinar. Iau primul pahar de Cally. Prind curaj, Iuga cântă de rupe pe scenă. Încep să dansez. Cânt. Iuga pleacă, în aplauzele tuturor. Vin niște oameni faini din Cluj, le zice David and The Six Martini Band. Cântă extraordinar, iar solista are un fund antigravitațional. Și o energie de îți dai seama că nu e jocul tău. E al cincilea pahar de Cally. Încep să îl simt în picioare. Merg puțin la aer, aprind un trabuc. Socializez. Aud un banc extraordinar, pe care nu știu să îl repet. E clar, îmi zic, pauză. Al șaselea pahar. Vine Pistru. Are un buchet de flori pentru mireasă și un zâmbet pre-electoral. Al șaptelea pahar. Tură de cântat cu Baniciu, Vlady și Teo. Ieșim afară, din nou. Filozofăm vreo oră. Cally, Zacapa, shoturi. Baniciu spune că singura femeie care l-a făcut gelos e a treia nevastă. Era actriță, toți umblau să i-o tragă. Ea nu vroia, era cuminte săraca, dar eu parcă înnebunisem. Îi mărturisesc și eu că o singură femeie m-a făcut gelos. Nu intru în amănunte, dar intrăm înăuntru.

Tura doi de cântat. Mirele și mireasa, pe scenă cu trupa. Urc și eu, urcă și Pistru. Cântăm cu ei la microfoane. Realizez, pentru o secundă, că sunt pe scenă cu Phoenix, Pasărea Colibri și Pacifica. God. Face bine la narcisism, foarte bine. Mă hotărăsc să îl votez pe Pistru la europarlamentare. Al șaptelea Cally. Încep să simt la picioare. Mănânc ceva nemaipomenit, o spată caramelizată. Ceva mai clar. Ies la aer, dar clujenii reîncep showul. Melodii de Bregovic. Gas, Gas. Bag de nebun. Țiganii de mătase invitați se uită cu o curiozitate debordantă la noi, dar nu dansează. Nici nu s-au mișcat prea mult, doar am socializat. Pe unii dintre ei îi știu din copilărie. Sunt oameni faini și mândri. Nouă ne lipsește sentimentul ăsta de apartenență, e de învățat de la ei. Vreau să plec, sunt obosit. Nu pleca, zice Tinu. Am o surpriză pentru tine. Urcă pe scenă Cipri de la Bistrița. N-am auzit de el. Cântă țigănește. Toți gaborii, cu pirande și prunci, dansează de rup pământul. Mirele, asemenea. Mă bag și eu, îmi ard tălpile, e perfect. Conștientizez că mă mișc asemenea unui elefant electrocutat, așa că iau măsuri. Încă un pahar de Cally. Parcă e mai bine, mă mișc aproape natural. Ce bine ar fi să fiu slab, și tânăr. Cipri cântă o piesă nouă, îi zice Nebunia lui Basil. Asta era surpriza. Bă, ești nebun? Sună chiar bine. E normal, e ceva cu numele meu, mă simt mândru, parte a ceva. O doamnă frumoasă își dă pantofii jos. Dansează țigănește, și dansează al naibii de bine. Oare o cunosc? Oare o cunoaște cineva? Albul ochilor mi-e roșu de atâta culoare, și alcool și bucurie. Nu am nici un gând, nu am decât dorința să mai dansez prost, dar atât de bine pentru sufletul meu. Petrecerea asta ar trebui să țină veșnic.

Deja toți sunt obosiți. Îi văd. Mă uit la ceas. E șase. Beau, mănânc și dansez de doisprezece ore. De treizeci de ani n-am mai dansat cu țiganii. De ce oare? Ce mi-a făcut viața, de nu m-am distrat atâția ani? Ce mi-am făcut eu? Nu vreau încă să mă întristez. Un ultim pahar de Cally. Casă de piatră, Tinu și Alexandra! Taxi, acasă, somn pe canapea. Un ultim gând, înainte de a adormi. Dacă mă mai însor vreodată, așa nuntă vreau.