BÂRFITORII, NULITĂȚILE SOCIETĂȚII
Citesc zilnic presa online, blogurile unor oameni
interesanți și nu trece nicio zi fără să nu dau peste câte un articol în care
autorul își spune oful vis a vis de societate, de sistem sau despre așa numiții
“oameni” care îi duc grijile.
Dostoievski spunea :”Oamenii se nasc proști” , așadar bârfitorii există și vor
exista până când omenirea va dispărea.
Astfel, m-am gândit să dau cateva definiții proprii la “bârfă” și la “bârfitori”.
După părerea mea, “bârfa” este o iubire nebună neîmpărtășită direct, e ceva
greu de descris în cuvinte, ea doar se simte, iar cel mai bine o simte
“bârfitorul”, ca de’ el e cel îndrăgostit. Bârfa este atât de frumoasă,
deîndată ce crește, este greu să o faci sa dispară. Bârfa este precum un aluat,
pui din inerție “praf de copt” să vezi cât de mult poate să crească, însă de
multe ori la suprafață este copt, însă interiorul crud.
Bârfa este o multitudine de idei, de cunoștințe, de informații ale unor
oameni extrem de “cufundați” în realitate. Ea este o artă, o adevarată artă,
acești oameni au reușit prin propria lor putere să o aducă la rangul de artă.
În opinia lor, aceasta artă crește, crește din propria lor prostie.
Bârfitorii pot deveni una -două extrem de populari prin a bârfi, din lipsa de
aptitudini și utilitate în societate și pentru societate.
Bârfitorii pot fi de două feluri, experimentați, acei care deja au ajuns la
nivelul irealității reale de a -și trăi propria viață. Sunt acei indivizi care
se hrănesc din activitățile lui x, y sau a. Care au imaginația atât de bogată încât
nici nu conștientizează utilitatea oxigenului in Univers.
A doua categorie de bârfitori sunt începătorii, care încă nu dețin frâiele
situației, în niciun fel, iar pe parcurs pierd controlul.
Bârfa se naște din frustrări, din răutate, din lipsa de ocupație, din lipsa de
viață, din neajunsuri, din nemulțumiri personale. Bârfa nu se naște din ceva
bun și constructiv.
Bârfitorii pot fi contracarați foarte ușor, fiind puși față în față cu
“victima”, însă de multe ori, victimele sunt cu o secundă mai umeziți la
creieraș.
Însă, dacă ne întoarcem în timp, existau niște pedepse pentru bârfitori, trădători
sau pentru escrocii din acele vremuri. Exista “masca rușinii”. Masca rușinii
trebuia purtată de către individul cu pricina prin centrul satului. Și trebuia
purtata cu mândrie, cu aceeași mândrie cu care săvârșea acele mici”infractiuni”.
Eu mă gândeam să fac o rubrică, “BLACK LIST”- și să fie un “BLACK LIST” în
funcție de RANG.
Da, am simțit că trebuie să scriu despre acest ”job” și despre aceste
viețuitoare, care pentru mine sunt niște nulități.
Iar ca să fiu drăguță până la final, voi lăsa și definiția cuvântului
“NULITATE”.
NULITÁTE, nulități, s. f. 1. Persoană complet lipsită de merite, incapabilă.
Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate,
așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. Publicul Bucureștilor
nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile
sale.ALECSANDRI, T. I 295. ♦ Lipsă totală de merite,
incapacitate. Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît
sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. 2. (Jur.) Lipsă de valoare
legală a unui act, a unui contract etc.
P.S: Greu este să exiști și să nu ai viață.
Doamne ajută. Numai bine.
Alexandra Alexa Blănaru