miercuri, 10 iulie 2019

BÂRFITORII, NULITĂȚILE SOCIETĂȚII

de Basil Mureșan

Citesc zilnic presa online, blogurile unor oameni interesanți și nu trece nicio zi fără să nu dau peste câte un articol în care autorul își spune oful vis a vis de societate, de sistem sau despre așa numiții “oameni” care îi duc grijile.
Dostoievski spunea :”Oamenii se nasc proști” , așadar bârfitorii există și vor exista până când omenirea va dispărea.
Astfel, m-am gândit să dau cateva definiții proprii la “bârfă” și la “bârfitori”. După părerea mea, “bârfa” este o iubire nebună neîmpărtășită direct, e ceva greu de descris în cuvinte, ea doar se simte, iar cel mai bine o simte “bârfitorul”, ca de’ el e cel îndrăgostit. Bârfa este atât de frumoasă, deîndată ce crește, este greu să o faci sa dispară. Bârfa este precum un aluat, pui din inerție “praf de copt” să vezi cât de mult poate să crească, însă de multe ori la suprafață este copt, însă interiorul crud.
Bârfa  este o multitudine de idei, de cunoștințe, de informații ale unor oameni extrem de “cufundați” în realitate. Ea este o artă, o adevarată artă, acești oameni au reușit prin propria lor putere să o aducă la rangul de artă. În opinia lor, aceasta artă crește, crește din propria lor prostie.
Bârfitorii pot deveni una -două extrem de populari prin a bârfi, din lipsa de aptitudini și utilitate în societate și pentru societate.
Bârfitorii pot fi de două feluri, experimentați, acei care deja au ajuns la nivelul irealității reale de a -și trăi propria viață. Sunt acei indivizi care se hrănesc din activitățile lui x, y sau a. Care au imaginația atât de bogată încât nici nu conștientizează utilitatea oxigenului in Univers.
A doua categorie de bârfitori sunt începătorii, care încă nu dețin frâiele situației, în niciun fel, iar pe parcurs pierd controlul.
Bârfa se naște din frustrări, din răutate, din lipsa de ocupație, din lipsa de viață, din neajunsuri, din nemulțumiri personale. Bârfa nu se naște din ceva bun și constructiv.
Bârfitorii pot fi contracarați foarte ușor, fiind puși față în față cu “victima”, însă de multe ori, victimele sunt cu o secundă mai umeziți la creieraș.
Însă, dacă ne întoarcem în timp, existau niște pedepse pentru bârfitori, trădători sau pentru escrocii din acele vremuri. Exista “masca rușinii”. Masca rușinii trebuia purtată de către individul cu pricina prin centrul satului. Și trebuia purtata cu mândrie, cu aceeași mândrie cu care săvârșea acele mici”infractiuni”.
Eu mă gândeam să fac o rubrică, “BLACK LIST”- și să fie un “BLACK LIST” în funcție de RANG.
Da, am simțit că trebuie să scriu despre acest ”job” și despre aceste viețuitoare, care pentru mine sunt niște nulități.
Iar ca să fiu drăguță până la final, voi lăsa și definiția cuvântului “NULITATE”.

NULITÁTE, nulități, s. f. 1. Persoană complet lipsită de merite, incapabilă. Unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin, fără nici o motivare. GHEREA, ST. CR. I 8. Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente, care să știe a ocupa rolurile sale.ALECSANDRI, T. I 295. ♦ Lipsă totală de merite, incapacitate. Pe cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane. ALECSANDRI, S. 66. 2. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, a unui contract etc.


P.S: Greu este să exiști și să nu ai viață.

Doamne ajută. Numai bine.

Alexandra Alexa Blănaru

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo