luni, 20 ianuarie 2020

BLUE MONDAY

de Basil Mureșan

Azi e cea mai tristă zi din an. Așa zic specialiștii englezi, sau americani, sau who gives a flying fuck. Cică depresia e uluitoare astăzi, se sinucid în grup toți triștii. Fiind o autoritate locală în materie de depresie, mă uit cu uimire cum nu atârn, iar venele mi le-am lăsat lungi. Și simt că trebuie să intervin, de fapt să particip la acest dialog al surzilor, bazat pe niște studii de la stupizii ăia de capitaliști.

În fapt, studiul se referă la corporatiștii lor, nu la minunatul nostru neam. Pe noi ne-a sărit. Cum ne-au sărit o grămadă de chestii, o grămadă de timp. Depresia asta de penultima zi de luni a lunii iauarie e explicabilă, că luni începi săptămâna de lucru, nu sunt bani, că s-au tocat de sărbători, iar majoritatea femeilor sunt în sau aproape de perioada aceea a lunii. Vremea e închisă, e frig și întunericul se lasă repede. Asta la ei.

La noi, e diferit. Că-i luni sau joi, e cam totuna, cafenelele sunt pline la 11 dimineața, gerul nu-l prea simți, încă ești beat de la sărbători, bani oricum nu sunt, e un lucru obișnuit, femeile noastre sunt supărate tot timpul, indiferent de fazele lunii. Cu frigul ne-a obișnuit Ceaușescu în așa hal, că dacă-i cald în casă credem că suntem în croazieră. Iar cu întunericul suntem obișnuiți, suntem modelați de întuneric. Și oricum depresia e la ea acasă aici, îi zice alean, avem doine și romanțe, vai doamne. Grimasa depresivă românească nu e întrecută decât de salvatorul nostru cinism. Și de alcool, nelipsitul dușman devenit prieten al românului.

Uite, asta ar trebui explicat, în loc de citate motivaționale despre optimism. Care optimism? Prăjitura noastră națională e coliva.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo