”Când studiezi la un anume nivel, percepția se schimbă” – Interviu cu Daniela Matei-Budai

O cunosc de mulți ani pe Daniela Matei-Budai. Cred că, pe domeniul ei, e un specialist aproape desăvârșit. De aceea, nu puteam pierde ocazia de a avea un dialog cu ea. Asta s-a întâmplat:

Ce mai faci, Daniela?

Uite, mă stresez. Mă voi de-stresa în zilele libere.

Ce faci în mini vacanța de 1 iunie?

Am să mă ocup de lucrarea mea de doctorat

Asta înseamnă de-stresare la tine? Pe bune? Mă întreb câte chestii de genul ăsta faci, la câte ești parte. De fiecare dată când mă întâlnesc cu tine, de ani încoace, și te întreb ce faci, îmi spui că scrii la ceva: teză, licență, dezbatere…

Păi știi, ele durează să le scrii…

O să adopt tonul ironic și am să îți spun că puteai să alegi și calea altor doctori din țara asta, care nu scriu atât de mult.

Te referi la multitudinea de doctori fără facultate?

Să știi că noi am avut, la un moment dat, un ministru care și-a luat licența înainte de bacalaureat. Dar astea au fost cazuri izolate… dar și tu ești un caz oarecum izolat, deși complet altfel. Tocmai de aceea, prima mea întrebare este: de ce profesor?

Am lucrat foarte mult timp în ceea ce se numește corporate. Mă ocupam de importuri. La un moment dat, am ajuns să fiu director de dezvoltare, ceea ce e doar un fel de a spune că trebuie să muncești și mai mult și că ai și mai multe responsabilități. Dar munca acolo a fost o bază solidă pentru dezvoltarea mea. Am învățat multe, apoi am vrut să încerc ceva nou. Așa că am încercat să merg înainte pe traduceri, fiind traducător autorizat, dar am optat pentru învățământ. Așa că am făcut un modul de doi ani, specializarea psihopedagogie, și în același timp un curs la International House, în Budapesta. și am început să predau la Liceul Aurel Vlaicu.

Cum a fost această experiență?

A fost o…experiență. Eu eram într-o perioadă de doliu, copiii erau oarecum indisciplinați, dar am reușit să comunicăm. Apoi, în anul următor, a urmat un alt examen de titularizare. Am început să predau la trei școli, predând engleză și franceză. Și am început engleză cu grupa pregătitoare.

Și cum e să predai la pici? Mai liniștitor?

Nu neapărat. E diferit. Iar eu consider că e minunat să începi studiul unei limbi străine foarte devreme. Și e interesant. În același timp, îmi continuam cursurile, la Budapesta, dar în online, deoarece era pandemia.

E diferit să predai afară față de România?

Da, e absolut diferit. Și voi fi foarte sinceră: câteodată, din punct de vedere profesional, nu mă simt foarte împlinită în țară. Pentru că nu pot pune în practică tot ceea ce am învățat la cursurile CELTA.

Tu ai mers pe niște sisteme de cursuri oarecum înalte.

Da, și așa e și cu doctoratul. Nu știu ce cred alții despre doctorat, dar după ce treci prin luni de zile de ”cules” pentru teza de doctorat, și mă refer la cules date și informații, nu paragrafe, luni în care ai lucrat zi lumină ca să poți să îți susții teza în fața unei comisii de la o universitate cu studii doctorale de renume, rămâi cu alte informații și, sincer, treci la un alt nivel. Un alt nivel de percepție. Când lucrezi direct la un astfel de proiect, te schimbă…

Vine o întrebare mai dificilă. Având în vedere că tu ai o pregătire oarecum stratosferică față de medie, cum ți se pare învățământul românesc?

Ți-am spus, off the record, părerea mea despre învățământul românesc, și nu cred că e un moment bun să dschidem această cutie a Pandorei. Prea multă polarizare în momentul acesta. Doar că vreau să adaug faptul că avem profesori foarte bine pregătiți, cea mai mare parte dintre ei. Cred că problema e sistemul, nu oamenii care lucrează în el. Cei care lucrează cu adevărat. Pe de altă parte, eu merg pe acest tip de pregătire pentru că vreau să predau în afara țării, la un moment dat. Și momentul se apropie. Mai am de dat un examen.

Care e marea diferență dintre ”afară” și în țară, pe jobul tău?

În Occident se pune foarte mult accent pe calificări, există o atenție sporită la detalii, e diferit. Problemele se pun diferit. La mine, drumul extern va începe în Marea Britanie. Ca o ciudățenie, ca să predai în Franța, ai nevoie de un curs în Marea Britanie. Mă gândesc la ceea ce se numește academic manager, dar pentru asta mai am nevoie de un grad. Sau trainer pe extern, ceea ce pot face deja.

Deci vei pleca.

Nu neapărat. Pot lucra și în online.

Știi la ce mă refer. E vorba de exportul de creier. De ce crezi că e mai bine ”afară”?

Întrebarea e prea generală. Nu pot răspunde pentru alții. Pentru mine ar fi mai ok, deoarece aș câștiga mai mult, și aș putea să ajung mai ușor la nivelul la care m-am pregătit. Pentru că e vorba de investiție, am investit timp, și bani, și materie cenușie, ca să fiu foarte bine pregătită în domeniu. Încă două grade, câteva luni, poate un an, și se va întâmpla.

Tu ai o pregătire borderline academică. și folosesc termenul de borderline, pentru că am văzut multe. Câtă fricțiune există în zona ta? Cât dat la gioale?

O să încerc să răspund, dar fără să dezvolt. Răspunsul este da.

Din pură plăcere sau preemptiv?

Nu aș putea să răspund.

Mulțumesc pentru răspunsuri, Daniela. Sinceră și directă, ca întotdeauna. Sper ca toate lucrurile să ți se pună în ordinea pe care ți-o dorești.

Mulțumesc și eu.