“Cred că este o nevoie de o schimbare de paradigmă” -interviu cu Cristian Galea, candidat PMP la Primăria Arad

Mi se întâmplă rar, tot mai rar, să întâlnesc oameni originali. Cu care să îmi facă plăcere să port un dialog. Am avut plăcerea de a cunoaște un astfel de om, într-un spectru din care mă aștept mai puțin: cel politic. Cristian Galea, candidatul Partidului Mișcarea Populară la funcția de edil, este genul Acela de surpriză plăcută. Un interviu atipic, cu un candidat atipic și un om care mi-a lăsat o impresie foarte pozitivă.

Prima întrebare este de ce?

Pentru că eu cred.

Crezi în ce?

Cred în orice mă ajută să devină credință în mintea mea, mă duc mai departe. De ce sunt aici? De ce sunt în campanie?

De ce te-ai băgat în lupta asta?

Pentru că cred. Nu știu cât de spiritul ai vrea să fiu.

Aș vrea să fii tu și cred că vei fi tu. Ca o subliniere pentru cititorii noștri aici aveți de-a face cu un tip foarte sincer. E al doilea tip sincer pe care îl cunosc, după cel pe care îl văd în oglindă dimineața și mă sperii de el. Deci, de ce te-ai băgat în lupta asta pentru că e altceva decât ceea ce faci tu de obicei.

Categoric. Cred că există o chemare. Personal cred că fiecare om are o chemare peste viața lui, pleacă din ceea ce cred. Și cred că există această chemare peste viața mea. Am tot trecut peste diferite niveluri, am ajuns în locuri în care n-am sperat că voi ajunge vreodată și după ceva timp mi-am dat seama că a fost o chemare. De obicei nu ne dăm seama înainte, dar de acestă dată am încercat cumva să mă asigur dinainte, a fost o provocare mai mare față de proiectele anterioare, pentru că sunt convins că s-ar putea să fie proiectul cel mai mare al vieții mele.

Acesta?

Da. Am gânduri și legate de proiecte mai mari și tind să cred că s-ar putea să fie, dar până acum este cel mai mare proiect la care eu mă înham, poate și pentru că îmi place aventura. Sunt un om aventuros.

Ești un om aventuros, aventurierul sunt eu.

Aventuros. Da.

E ca și diferența între liberal și libertin.

Exact.

Eu sunt libertinul.

Eu sunt liberalul.

Tu ești într-un fel pentru că formațiunea politică pe care o reprezinți și cu care mergi înainte pentru lupta asta politică este o formațiune oarecum de sorginte liberală. Unii ar spune că e creștin-democrată, valorile oricum sunt creștine. Întrebarea mea este legată de formațiunea aceasta politică, cât de importantă e echipa ta pentru tine, pentru că tu ești un nume și o persoană cunoscută într-o grămadă de medii.

Întotdeauna, pentru că am văzut că e la modă acum să se vorbească de echipă.

Aș vrea să știu și o părere reală pentru că vreau să vă spun că Cristi nu poate să mintă. Are o mare problemă, din punctul meu de vedere în politică, începe cu un handicap.

De acord.

Doamne dă și Doamne mulțam, trăiască acest handicap.

Dacă eu spun de exemplu că angajații pe care îi am în firmă sunt doi, plus soția mea de 1 an și jumătate pentru că după 17 ani de stat acasă, crescut copii și-a dorit să iasă, să se dezvolte și în alte domenii și am angajat-o la firmă. Angajații mei sunt angajații mei de 14 și 15 ani. Peste tot pe unde m-am dus, tu vorbești de echipă. Ei bine, eu când mă gândesc la echipă mă gândesc la familie. Familia cred că are diferite niveluri de înțelegere. De obicei când ne gândim la familie toți ne gândim la soție, soț, mamă, tată. Pentru mine, mai ales de 11 ani am aprofundat lucrurile astea foarte mult și cred că familia înseamnă mai mult de atât. Și legal, discutăm de familie de gradul I, II, III. Într-un fel sau altul, eu personal cred că eu cu tine suntem frați și îmi place să mă uit așa la toți oamenii.

Înseamă că ai un frate foarte ciudat.

Nu am o problemă. Eu chiar am un frate diferit de mine.

Cea mai mare groază a mea și în orice formațiune politică, dar și în relații, este să-ți găsești o clonă: cineva care gândește ca tine, face exact ca tine.

Se spune că sunt șase oameni identici ca noi undeva prin lume.

Pe mine mă sperie ideea asta. Mă sperie ideea de clonă. Oamenii trebuie să meargă independenți și să se bazeze pe niște valori. De aia întrebam pe echipă și aici o să mă refer la echipa ta gen familie și cea politică, oamenii cu care mergi tu.

Oamenii cu care mă duc eu sunt oamenii pe care i-am avut cel mai mult în viața mea de până acum. Am intrat într-un partid și încă mă doare lucrul ăsta. Dacă eu nu aveam și oamenii care sunt acum cu mine, daca nu veneau alături de mine, era mai dificil. Cred că este o nevoie de o schimbare de paradigmă când vorbim de leadership, chiar și în partide. Noi ca și societate trebuie să schimbăm lucrul ăsta, eu ca și biserică am făcut lucrul ăsta, de 10 ani citesc predominant despre leadership și despre echipă. Mi-am dat seama demult că nu se poate reforma o societate fără niște lideri diferiți. Dacă vrem să schimbăm lucrurile trebuie să începem să gândim diferit. Repet, pentru mine echipa înseamnă o familie. Când discutăm de familie percepția noastră se schimbă oarecum pentru că echipă este un termen prea slab din punct de vedere relațional, zic eu. Când discutăm despre familie oarecum regândim lucrurile și devenim altruiști. Echipa este un termen prea impersonal, zic eu, de asta în momentul de față alături de mine este o familie și asta îmi doresc. Mă uit la copilul meu și îi doresc tot binele lui, poate chiar în detrimentul binelui meu și lucrul ăsta înseamnă familie.

Este foarte spus, noi lucrăm pentru binele dumneavoastră, pentru binele cetățenilor, eu sunt cel pe care dacă îl veți alege …  Asta se întâmplă o dată la 4 ani. O văd de atâta timp încât efectiv genul ăsta de discurs își pierde consistența.

Problema este, din punctul meu de vedere, da, trebuie schimbată paradigma complet și aia nu se schimbă de azi pe mâine. E o chestie care durează.

Pot să vorbesc despre lucruri practice. Acum 11 ani când eu am intrat într-un nou nivel de conducere dorința mea care a rămas  și până astăzi este ca biserica pe care am condus-o să funcționeze mai bine fără mine decât cu mine. A fost o luptă intențională foarte mare. Chiar oamenii din biserică au venit cu ideile lor despre ce înseamnă un lider și cum trebuie să se comporte. Suntem printre puținii care am făcut loc mereu și altora pe scena noastră. Noi am avut mulți invitați, am ridicat oamenii de lângă noi, și ce îmi doresc eu și acum este ca să insuflu lideri să creeze organizații care să funcționeze mai bine fără noi decât cu noi. Lucrul ăsta se va întâmpla și se întâmplă.

Și ai trecut la un alt nivel, de fapt.

Exact. Eu dacă îmi minimizez implicarea în biserică, cu siguranță va suferi dar va merge mai departe, sănătos. Este ca și în familie, vezi și copiii – trebuie să creștem copii care să funcționeze foarte bine când noi nu mai suntem lângă ei.

Ca unități independente. Nu-i faci ca să îți ducă gunoiul.

Asta înțeleg eu. Și eu știu că deschid uși și este rolul unui lider să deschidă uși pentru oamenii care vin după el, dar în același timp să-i împuternicească, să le facă loc. Eu în felul ăsta văd și ceea ce fac eu cu echipa. Am întâlnit puțini astfel de oameni în politică, cei mai mulți au mentalități cu care nu cred că se poate merge foarte departe.

Dar nu toți.

Nu toți. Nu vreau să generalizez, dar predominant cam aici suntem. Nu vreau să îmi tai craca în ceea ce înseamă partidul, dar cam asta este realitatea.

Dacă asta e realitatea, hai să revenim pe zona politicului și a ceea ce vrei tu să faci, pe zona candidaturii tale pentru primărie. Tu pornești de pe un loc 4 sau 5. Cam ăsta e locul de pe care vei porni tu în lupta asta. Sunt două aspecte: ce promiți și ce poți să faci. Ce promiți? Ce te face să fii diferit față de contracandidații tăi.

De obicei eu nu promit nimic nimănui.

Tu știi că trebuie să le promiți ceva. De aceea interviul este atipic pentru că în general oamenii din politică cu care vorbesc, fie că vorbim de un candidat la primărie fie că vorbim despre un candidat la consiliul local din Șomoșcheș, trebuie să promită. Faptul că nu promiți nimic este foarte interesant.

Pot să promit doar în ceea ce mă privește pe mine. Eu pot să promit că rămân în continuare un om consacrat valorilor pe care le-au avut și până acum și pot să promit că am să fac tot ce îmi stă în putință pentru ca aceste lucruri să rămână așa.

Care sunt aceste valori?

Eu provoc oamenii, de exemplu, să vină și să îmi spună dacă eu am mințit vreodată cu ceva.

Deci una dintre valori este adevărul.

Corect.

Cealaltă, deja am înțeles e familia. O alta este, să zicem, comunicarea.

Educarea, sunt un om educat, am două facultăți – una tehnică și una mai socio-umană. Am vrut să încep și pe a treia și am zis că e prea mult, cea de psihologie.

Prietene, noi avem aici doctor în comunicare și doctori care conduc anumite departemente, niciodată nu sunt prea multe facultăți. Eu merg pe ideea că lidershipul, dacă există dorința de a conlucra ești doar ajutat că înveți și știi niște lucruri. Dar, revenim, ce le promiți oamenilor?

Promit că rămân cine sunt în momentul de față.

Deci promiți că nu o să te îmbogățești dacă ajungi primar.

Nu sunt curios. Dorința de îmbogățire nu este una dintre valorile pe care le-am avut până acum și nici nu îmi doresc să o aduag. Cu siguranță voi avea un salariu mai mare, asta o știu.

Ideea este cât de mult îți dorești să conlucrezi cu ceilalți.

La cine te referi când spui “ceilalți”?

Contracandidații tăi pe viitor. Să mergem pe ideea că urci tare de tot, programul tău va fi extraordinar de bun și va prinde la public, în momentul ăsta lupta se duce între cele două partide istorice, ca și candidați. Să zicem că se întâmplă ceva foarte bine și ajungi primar, cum vei conlucra cu ceilalți pentru că vei avea consilieri de mai multe feluri, vei avea stânga, dreapta, centru. Cât de importantă e culoarea politică atunci când e vorba de oraș și de interesul cetățeanului ?

Poate sună idealist, dar nu contează deloc. Eu clădesc pe valori. Dacă omul respectiv, indiferent din ce partid este el, dacă este angajat și vine dintr-o altă aripă, nu mă interesează. Dacă este valoros ca om, pe proiecte îți faci treaba, nu mă interesează din ce partid ești.

Vezi, foarte multă lume discută cel puțin la noi în oraș dezvoltarea orașului Oradea față de Arad. Orașul Oradea s-a dezvoltat din cauza acestei conlucrări între facțiuni. Aici, își dau la gioale de 20 de ani și rezultatele din punctul meu de vedere le văd pe geam, stând în centrul orașului.

E prea multă energie consumată în direcția asta. Energie care s-ar fi putut direcționa în cu totul alt sens. Nu-mi propun și nu lupt împotriva a ceva. Mai degrabă sunt un luptător pentru ceva. Aici mă poziționez. Nu lupt împotriva PNL, PSD, eu lupt și vreau să o fac pentru ceva bun, dacă tot luptăm. Viața e prea scurtă să luptăm împotriva a ceva.

Pe mine m-ai câștigat din punctul de vedere al discursului pentru că noi am avut ocazia să discutăm și off the record și aș mai vrea să îți mai pun o întrebare, una singură. Ce n-ai face niciodată.

Cea mai mare provocare este legată de familia mea. Nu aș negocia, s-ar putea să nu placă asta publicului, dar nu mi-aș da familia la o parte pentru alți oameni. Familia mea este pe primul loc.

Consideri orașul ca fiind o familie mai mare?

Da. Dar așa cum spuneam sunt diferite layere, implicit diferite priorități. Până la urmă, familia de gradul I este cel mai important lucru. Nu voi renunța la ei, indiferent ce înseamnă acest lucru. Acum 20 de ani am luat niște decizii legat de asta, când mi-am întemeiat familia și când au început să vină copiii. Eu am luat niște decizii, de exemplu, uite vorbesc de firmă. Am decis ca la 17 să fiu acasă, indiferent de ce se întâmplă. Am prins boom economic, era coadă în magazin, la 17:00 i-am scos afară și am plecat acasă. Nu am negociat lucrul ăsta. Asta nu înseamnă că dacă voi fi primar, la ora 17:00, indiferent ce ar fi, voi pleca acasa. Ai prins ideea. Dacă ar fi să nu fac ceva, n-aș negocia legat de familie.

Dar în afară de asta, totul este nu neapărat negociabil, dar totul se poate discuta.

Categoric, trăim într-o lume gri.

Aștept să vedem ce va spune programul tău, ca urmare ce pot să spun eu, ca omul care ia interviuri, cred că mi-am făcut un prieten, indiferent de colaraturi politice și indiferent de tot. S-ar putea să ai chiar și votul meu. Mulțumesc, Cristian Galea.