„De ce trebuie să investim noi în educația în limba maghiară, română sau rusă?”

de Mihai Molnar

A fost Valentin, a fost Dragobetele, suntem în perioada autentică de 1-8 Martie, mai un Paște, apoi vine vara, concedii, toamnă, noul an școlar cu câteva materii care nu folosesc absolut la nimic (asta nu spun eu, ci Ministrul Educației), o să continuăm cu Mikulaș sau Nicolae, Crăciun, Revelion și pe urmă promisiunile de An Nou.

În același timp vizionăm la tv și pe internet un război, aci ni, aproape. Ucraina. Am uitat de pandemie, uităm de facturi, nu ne mai interesează cât costă un kilogram de cartofi, iar viața merge înainte. Fiecare ajută cu ce poate, s-au activat inclusiv politicienii. Da. E debandadă. Da. Mai există gesturi frumoase, mai există umanitate.

Mai toți știți că sunt român de etnie maghiară. Deci oarecum minoritate. Dacă nu era bunicul meu mai hotărât, cu siguranță aș fi ajuns la școală cu predare în limba maternă, adică maghiară, dar nu a fost să fie așa. Dar ar fi fost o variantă, chiar plauzibilă. Încerc să scot în evidență aceste lucruri doar pentru simplul fapt că eu pot înțelege parțial ce simt românii sau ungurii din Ucraina.

Subliniez, mă bucur că s-a sărit în ajutorul Ucrainei, dar… din păcate prea puțini români își pot închipui ce s-a întâmplat în Ucraina înainte de război. Nu condamn, nu arăt cu degetul, doar facem o scurtă retrospectivă. De ce m-a apucat? Citiți și voi:Dacă Ucraina nu-și schimbă politicile anti-minorități, potențiala asistență a guvernului ungar în conflictul cu Rusia va fi, de asemenea, limitată, a declarat șeful diplomației ungare, Péter Szijjártó, într-un interviu acordat cotidianului pro-Fidesz Magyar Nemzet, preluat de hungarytoday.hu. / 26 ianuarie 2022 – romania.europalibera.org /

Ca să înțelegem importanța acestui mesaj, mai săpăm un pic…

Dumincă, 8 August 2021 – hotnews.ro – Vasile Țiple 

Adio, educație în limba română în Ucraina

Controversata lege privind limba de stat din Ucraina a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională a Ucrainei în 14 iulie 2021. Pentru cei care nu sunt la curent cu importanța acestei decizii istorice pentru românii din Ucraina, dar și România, menționez faptul că printr-un mănunchi de legi nou adoptate în ultimii 3 ani de către Ucraina, printre care și această nouă lege declarată constituțională, întregul sistem de protecție a persoanelor aparținând minorităților naționale, a fost redus la un program de asimilare lingvistică aprobat prin inacțiune și de către România.

….Comunitatea istorică română din Ucraina este a treia ca pondere pe harta etnico-lingvistică din Ucraina, după cei care se declară etnici ucraineni și ruși, având un număr speculativ de peste 500.000 de persoane (și care până la adoptarea noilor modificări puteau să învețe în limba română din perioada Uniunii Sovietice). Date exacte cu privire la numărul etnicilor români (sau al copiilor etnici români care au fost realocați la școli cu predare exclusiv în limba ucraineană) nu avem, deoarece acest lucru nu a fost niciodată considerat o prioritate pentru MAE român (ce avem sigur fără să fie nevoie de vreun număr exact de la MAE este că românii din Ucraina pot spune adio educației în limba română așa cum au avut parte până la modificarea legilor din 2019, adoptate prin încălcarea Constituției Ucrainei și a Tratatului de bază dintre România și Ucraina și a celorlalte norme internaționale aplicabile în domeniul minorităților naționale). / articol integral AICI

16 Iulie 2020 / Europa Liberă România

Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina a adresat mai multe memorii către autoritățile române în care deplâng încălcarea dreptului la educație în limba maternă, pe care îl numesc „un genocid cultural-lingvistic”, și în care critică lipsa de acțiune a autorităților de la București în comparație cu Ungaria sau Bulgaria care a ajuns deja la înțelegeri cu autoritățile de la Kiev pentru asigurarea drepturilor respectivelor comunități. / articol integral AICI

Deci, n-am eu treabă cu cine ce trimite sau cu ce ajută ucrainenii, dar am un pitic/neuron pe creier care sare în sus și nu mă lasă în pace și mă bombardează cu întrebări. Ca de exemplu: cu ce au greșit minoritățile din Ucraina? De ce trebuie comparați cu niște idioți, și nu spun eu, sunt declarații din 2021 din partea unor oficiali ucraineni? De ce s-au închis școlile cu predare în limba română, și nu numai. Cică Ucraina o să adere la UE. Vă mai aduceți aminte prin câte și câte pățanii, inclusiv sărăcie, a trecut România pentru a adera la UE?

Ucraina probabil va adera la Uniunea Europeană printr-o procedură simplificată. La aceeași uniune care printre multe altele înseamnă diversitate și toleranță.

De aici vine întrebarea numărul 1. Vorbim de o țară, pe nume Ucraina care nu că își obligă minoritățile să învețe limba ucraineană, ci îi privează de acel drept fundamental de a-și păstra obiceiurile, limba, cultura și identitatea. Din 2020 până acum, s-au organizat nenumărate colocvii/simpozioane pe această temă. Concluziile acestor colocvii au fost că minoritățile sunt persoane cu o formă de înapoiere mintală. Sunt comparați cu niște câini, “care după o lună de dresaj pot asculta și totodată învăța aproape orice poruncă. Șezi! Stai! Culcat! Dar minoritățile au nevoie de 7 ani să învețe glorioasa limbă ucraineană. Îi dorim noi pe acești debili aici în Ucraina?” – se întreabă Irina Farion, lingvist și naționalist ucrainean. Și continuă: „Să-și ia pașapoartele primite de Guvernul ungar și să plece în Ungaria. Unde e problema? De ce trebuie noi să le dăm de mâncare? De ce trebuie să investim noi în educația în limba maghiară, română sau rusă? Și mă scuzați, am uitat de educația în limba poloneză!”

sursa poza: libertatea.ro

A doua întrebare ar fi, dacă Uniunea Europeană este pregătită să deschidă granițele în fața unei lumi în care organizațiile de tip mafiot încă nu și-au legalizat afacerile?

Ca să ne aducem aminte, în 1995 România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. Doar pe 1 Ianuarie 2007 am reușit să devenim un stat membru al Uniunii Europene, iar de atunci doar visăm la Schengen. Între 1995 și 2007 am avut multe negocieri, am avut un Plan Național de Aderare la Uniunea Europeană și multe alte măsuri impuse, pentru că odată cu drepturi au urmat și obligații.

Revin, oamenii sunt încă frumoși și trebuie ajutați. Nu ei sunt de vină că s-a ajuns într-o asemenea situație, și sper că nu suntem în pragul unui al treilea război mondial, care dacă ne gândim în mediul online, deja e mondial!

Cum se spune, Mai ușor cu pianul pe scări! adică, vă adresez o invitație la calm și prudență. Nu e totul alb și negru. Există extraordinar de multe nuanțe.

De ce am scris aceste lucruri? Pentru că nu șeful diplomației ungare trebuie să atragă atenția Ucrainei asupra problemelor legate de minorități, pentru că ungurii, deocamdată au școli cu predare în limba maghiară în Ucraina. Ce face în tot acest timp diplomația română? Cu ce se ocupă? Aș vrea să știu și eu, pentru că acum avem o șansă extraordinar de mare.

Cred că, politicianul român, ar trebui să se folosească de toate pârghiile existente și să rezolve o dată pentru totdeauna problema românilor din Ucraina. Dragi politicieni, v-ar sta mult mai bine decât pozele de buni samariteni prin diverse ONG-uri. Poze care oricum o să ajungă materiale de propagandă pentru viitoarele alegeri (vă mulțumim că vă utilizați influențele).

În rest, vă invit să facem bine ca să nu fie rău. Plus un articol care o să vă ofere mai multe informații.

CLICK AICI pentru articol!

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo