DE CE?

Viața mea? Viața mea este plină de adrenalina în fiecare zi. De ce? Doar datorită alegerilor mele și dorințelor mele. Fiecare dorință a noastră, are un preț. Plătim pentru tot ceea ce ne dorim. Dar nu o luați ca fiind o dramă,dimpotrivă. Fiecare dintre noi plătim zilnic, atât la propriu cât și la figurat, pentru orice avem nevoie. Eu de cele mai multe ori plătesc emoțional sau psihic. Ceea ce este de bine. Avâbd în vedere că toate acestea mă ajută la a-mi contura și mai bine propria-mi persoană.

Însă, mai am momente de rătăcire, când aș fi în stare să dau cu mașina peste persoana care îmi pertubă liniștea. Daaar, “calculată “sau mai bine zis, ca un bun creștin ce sunt, nu o fac. Mă calmez și instant mi se liniștesc apele, se aliniază planetele, neuronii respiră ușurați și tot așa. Încerc pe cât de mult pot, să mă țin departe de “emanciparea” vremurilor noastre. Consider că nu sunt compatibilă cu noile valori ale acestei societăți. Iar uneori mă simt în-afara cercului, dar mă simt bine si liniștită În ultima perioada stau și mă gândesc, realizând că pe zi ce trece, adun tot mai multe întrebări fără răspunsuri-conștient! De ce am ajuns să trăim pentru ceea ce vor ceilalți? De ce am ajuns să ne raportam propria viață la valorile comune ale unei societăți infecte? De ce iubim minciuna? De ce nu putem să fim noi înșine? De ce ne ascundem de propria noastră identitate? De ce ne dorim să dărâmăm un om mai bun decât noi, în loc să invățăm ? De ce veșnic ne uităm in gradina vecinului? De ce ne dorim viața ceiluilalt? De ce nu suntem multumiți niciodată de ceea ce avem, de ceea ce suntem? De ce ne hrănim cu ură si invidie? De ce nu putem fi sinceri?

De ce etichetăn? De ce nu mai știm să iubim? De ce primează banii? De ce au scăzur valorile morale ? De ce? De ce? De ce? De ce nu ne mai putem bucura de o ploaie sau de razele soarelui? De ce nu mai privim cerul? De ce uităm să Îi mulțumim Lui Dumnezeu? De ce uităm să ne rugăm din suflet? De uităm să ne mulțumim propriei persoane? De ce ? De ce alergăm după mulțumirea materială?De ce ne trădăn? De ce oferim suferință?De ce nu mai furăm zâmbete? De ce am uitat să zâmbin pur și simplu? De ce nu dansăm fără să fim la o petrecere? De ce ne înșelăm?De ce ne-am raportat tot comportamentul nostru la viața celor de pe sticlă?De ce suntem falși? De ce nu mai citim ? De ce nu cumpărăm cărți? De ce nu mai investim in propria noastră educație? De ce nu mai există respectul?De ce nu ne sunăm parinții, prietenii pentru a le multumi? De ce? De ce am uitat să spunem “te iubesc” oamenilor de lângă noi? De ce nu mai știm să ne cerem scuze, atunci când greșim? De ce suntem mândri? De ce ne place bârfa? De ce am devenit roboți într-o lume în care cândva, era vie? De ce iubim plasticul? De ce am ajuns sa nu știm ce mâncăm? De ce totul din jurul nostru nu mai are nicio logică? De ce este haos? De ce?

De ce nu mai suntem OAMENI? Oare asist la dispariția omenirii? Răspunsuri pe care în subconștientul meu le știu, însă mi- e atât de greu să le accept…

ALEXANDRA ALEXA-BLĂNARU