DRAGOSTE ÎN VREMEA CORONAVIRUSULUI

De fapt, ar trebui să se numească RELAȚIONARE ÎN VREMEA CORONAVIRUSULUI. E ciudat rău, hermanito. E rău, dar e și bine. Vezi cum se îngustează fanta de lumină, cum dispare carnețelul, și rămâne lista aceea, cu câteva nume. Persoane cu care vrei să te iubești înainte de sfârșitul lumii. Nu sunt foarte multe, sunt câteva, pasiuni pe care le-ai ținut ascunse atât de mult timp, din diverse motive, unele puerile, altele fuckin serioase.

E o perioadă ciudată, îți iei inima în dinți și dai de știre. Și ceilalți sunt la fel de speriați ca tine. Nimeni nu știe ce se va întâmpla, cât va dura, e clar că măștile nu își mai au rostul. Nu mai ai pe cine impresiona cu ceea ce nu-i neapărat al tău, moneda se schimbă, nu mai sunt banii, sau mașina, sau statusul. Valuta forte e conversația, valoarea e spiritul, umorul. E sexi să arăți sexi, e și mai sexi să faci pe cineva să râdă, să uite de panică, să uite. Nu doar să experimenteze, ci să trăiască, momentul ăsta e unic, poate nu va mai fi mâine. Mâinele acela, care ne răpea ziua de azi…

Gândurile astea mi se plimbau în cap în timp ce mergeam spre piața mică, să-i iau mâncare pisicii. Mă întrebam dacă e deschis la magazin, că străzile sunt aproape pustii. Și ajung în piață, și număr trei producători și 68 de pensionari, care nu cumpărau nimic, doar se plimbau de colo colo, de parcă aveau ceva meeting. Îmi vine să strig: ce dracu faceți afară? Ne-au închis în case pentru voi! Din cauza virusului, dar și din cauza voastră, nu mai fut cât ar trebui să fut. Am ajuns la un asemenea dezechilibru hormonal, încât caut pe Porn Hub clipuri cu pitice lesbiene cu gușă. Dar nu zic nimic, merg spre petshop, dau să intru, e un semn acolo, maxim două persoane înăuntru. Pot vedea că e coadă, rămân afară din respect. Un domn trece pe lângă mine și intră. Înjur printre dinți, e chiar frig. Coada dinăuntru nu se mișcă. După zece minute, iese o doamnă, d-aia cu fumuri, evident nemulțumită. E pe telefon, zice: dragă, a fost greu să mă hotărăsc ce fel de mâncare să cumpăr. Mă gândesc cum naiba nu s-a gândit în săptămâna în care a stat acasă, ce e așa de greu să știi ce îi place pudelului tău? Ajung într-un final, cumpăr și ies. Mă încearcă gânduri gri.

Oamenii nu ascultă. Mai ales cei care ar trebui să se păzească. Klaus ne-a luat, din cauza asta, dreptul la futut la orice oră. Și n-ar fi asta, dar mi-a luat mie acest drept. Că fac și eu pe egoistul, să vedeți ce bine e. Mai am 25.918 încărcături, le-am calculat, nu vreau să le irosesc pe mine însumi. Poate că trebuie măsuri mai dure, să-i ținem pe seniori acasă. Poate că la ei nu va funcționa niciodată bine cipul democrației. Nici la noi nu merge brici. De treizeci de ani, ne plângem că vrem schimbare, dar nu prea ne schimbăm. Plm. Chiar e frig.

Ajung acasă, mă spăl bine de tot pe mâini și dau mâncare pisicii. Măcar ea nu are problemele astea. E castrată de cinci ani.