miercuri, 10 iunie 2020

E PLOAIE, COAIE

de Basil Mureșan

Am prins un weekend ploios. Așa mi se întâmplă câteodată, atunci când vreau să ies la iarbă verde, să ies din Arad, adică să plec din sat la țară. Cică face bine la nervi, și din ăștia am o grămadă. Așa că am stat pe prispă, cum s-ar zice, și am privit cum se pișă divinitatea pe noi. Ploaia face bine, crește iarba, nu aia care trebuie, dar oricum. Se face dovleacul mare, crește vânăta cu tot cu vene, e bine de tot. Vreme de numărat bani și de făcut copii, să aibă cine duce gunoiul. Dar nu despre un sfârșit prelungit de săptămână vreau să povestesc.

Când am plecat din Arad, a ieșit soarele. Normal, când m-am întors, m-am întors odată cu norul negru. A răpăit vreo douăzeci și cinci de minute, îndeajuns cât să pună pasajul din zona trei cu botul pe labii. Asta se întâmplă oricum de un sfert de veac, la fiecare ploaie mai serioasă. Și ploi avem, în ultimul timp, la greu. Și, de fiecare dată, avem tot felul de explicații, care de care mai alambicate și abracadabrante. În general, se dădea vina pe morți, că ăia nu sunt prezenți decât în povești.

Și, bineînțeles, ca după fiecare ploaie mai serioasă, populația se supără și face bot, dar nu unde trebuie, ci pe rețele sociale și aiurea. Apoi uită, până la următoarea umplere a căldării. Ne-am obișnuit cu asta, pare că e unul din punctele de atracție a acestui nou Caracal. Piscina comunală din Micalaca. Buba e că am scris atâta despre asta, că sigur nu iubesc Aradul. Și asta e o bubă mică, de fapt e un neg neglijabil, ca și părerea noastră dealtfel.

Diferența, de data asta, e dată de noul cvasierou al neimplicaților, adică interimarul Călin, această nouă filă de poveste cu zâne rele de muscă și vrăjitoare bune de mori. S-a mers pe găsirea altor vinovați, ceva mai vii, mai palpabili, dar totuși destul de abstracți ca să nu poată fi încarnați. Acum, de vină e compania de apă, cu litere mici, că atâta se poate și se merită, și pompele lor, care sunt, dar nu sunt, cam ca și revoluția într-un orășel de munte. Și Călin amenință că se retrage din comuniunea cu apoșii, și ăia explică unele și altele, poporul se lăbește că, în sfârșit, cineva ia atitudine, că avem un vinovat, chestie rezolvată, să trecem la poze cu pisici, gata.

De fapt, asta e problema adevărată. Că ne trebuie scandal și vinovați, nu soluții. Din alea reale, nu povești. Cum ar fi să se găsească oameni care să rezolve cu adevărat problema pasajului. Nu niște nenorocite de pompe. Ci un proiect adevărat, cu proiectanți adevărați, nu cu clasicele soluții de la firmele de casă, cu studii de prefezabilitate și alte rahaturi care nu rezolvă situația, doar mută bani publici în conturi private. Faceți asta și cu proiecte adevărate, dar schimbați ceva. Că tot îi ziceți regenerare urbană, dar îmi intră praful și ambrozia până-n cur, se umple orașul de nămol, se îneacă și micălăcenii ok, în centru pute a căcat de cioară, și de data asta mă refer strict la păsări, și toată lumea strâmbă din nas, și nimeni nu face nimic, de fapt. Trecem mai departe, căutând viitorul vinovat. Că viitorul nu-l mai căutăm.

Și vin și mai multe ploi.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo