marți, 2 februarie 2021

Faképnél Tőrténő Hagyás

de Basil Mureșan

Acesta e titlul unei piese extraordinare a grupului Z’Zi Labor. De fapt, e și numele albumului. L-am primit de la tata, în 1986, în plină propagandă antimaghiară a lui Ceaușescu. Mi s-a părut excepțional, părere pe care o am și acum. Era sunetul care trecea peste evidenta barieră lingvistică, era melodia, era ironia, la fel de evidentă, era în fapt o anume libertate, o anume lejeritate. Pentru mine, a fost copleșitor. Mi-a deschis mintea. Pentru că am reînceput să îl citesc pe Jokai Mor, pentru că mi-am făcut prieteni maghiari, chiar am umblat cu o unguroaică. Și da, ceea ce se spune e adevărat.

Sar treizeci și cinci de ani peste, și aud cum se baună prin târgul nostru că de ce avem prefect ungur. Bine, avem o poveste cu trei unguri, din care unul ia postul. Răspunsul ar fi simplu. Pentru că Aradul e un creuzet multietnic și multicultural, e oarecum normal, deși altul e răspunsul, și nah, nu e. Toate astea s-au hotărât departe de Arad, unde partidul care câștigă, de fapt, toate alegerile din România, și anume Uniunea Democrată a Maghiarilor (sic), ne-a binecuvântat cu un păstor de-al lor. Cu toate că Aradul nu e pustă, e doar pustiu.

Aș putea să baun că nu e bine, sau nu e de bine dar, sincer, prea puțin îmi pasă cine va fi prefect. Poate să fie ungur, singur, uigur, cerchez, chinez sau pechinez, această mutare îmi aduce doar bucurie. Pentru că ne părăsește cea mai mare glumă în materie de prefecți într-un județ care a avut parte de mult umor la capitolul ăsta. Care, în același timp, este tipul care a amenințat mai multă lume decât pandolinul din Wuhan, omul care nu s-a sfiit să forțeze barierele relației cu presa și, nu în ultimul rând, omul care nu și-a cerut scuze și nu și-a dat demisia. Pleacă un exponent al tipologiei întâlnite în gospodăriile de partid, cu atitudine de vătaf. Și gata, nu mai avem epitafe, nici agrafe, avem doar sictir și, ca o promisiune, nu te vom uita. Arăt ca un elefant, și am memoria asemenea unuia.

Așa că mă duc să beau vin de Tokaj, să mănânc papricaș și să văd un film de artă cu Ilona Staller.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo