FLORALĂ

Pentru că e luna în care ne lichefiem (de aia am și plâns la un film porno), zic să dezvolt, pe lungime, un material blând, și anume despre flori. Că florile n-au culoare, adică n-au culoare politică, vreau să zic, și nu deranjează pe nimeni. Tuturor le plac florile, sau cel puțin inflorescențele, că-s frumoase, și au miros bun (excepție face crinul, după umila mea părere, deși se vor găsi din ăia care să mă combată, că întotdeauna sunt).

Așa că m-am apucat să studiez cu rosacee, cu liliac, cu crizanteme și gherbera, aranjamente florale și culori. Zic hai să scriu de trandafiri. Dar mi-au zis că nu e de bine, că trandafirii sunt întotdeauna de stânga, și mirosul lor amintește de Ion Iliescu, chiar dacă nu țin așa de mult. Zic lalele, am știut pe cineva căreia-i plăceau lalelele de nebună care este câteodată, dar acum canci lalele, le-a trecut timpul, așa că țeapă, gen.

Laleaua (Tulipa) este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae. Sunt originare din sudul Europei, nordul Africii și Asia, din Anatolia și Iran (unde floarea este reprezentată pe drapelul național) până în China și Japonia. Zonele cele mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele din Kazahstan. Exista peste 150 de specii de lalea și peste 3000 de varietăți sub diferite culori și forme. Zic că nu supără pe nimeni, dar se ridică sprâncene pensate, ca semn de îngrijorată întrebare. Păi tu nu știi că e floarea ungurilor? Adică, ai uitat? Acum ești prieten cu Levente? Ce, ești vreun pesedist ungur? Și Iran? N-ai auzit că suntem proamericani? Bine, zic, scuze, nu vreau să deranjez. Ce ziceți de floarea de ciulin? Păi bine, măi săracule, ciulini îți trebuie ție? Ciulinii Bărăganului, așa-i? Bărăgan, Videle, Veorica. Sau Teldrum. Bine, zic, floarea de cireș. Eh pe dracu, asta e elogiul bogătanilor, dacă ai flori de cireș, înseamnă că ai cireș și, la prețul fructelor alea, înseamnă că ești latifundiar. Nu-i bine.

Deja m-am enervat. Pizda țigăncii nu, că-i cu referire rasistă, frezie nu-i ok, că-nțelege omul freză, deci iar te iei de toate pușcăturile cu meșe pleznite-n craniu. Nici măcar de garoafe nu pot scrie, că amintește de Ceaușescu, acum, în prag de 23 august. Rămân semiîngândurat. Că au politizat culorile, știam. Că mere nu mănâncă decât pemepiștii, am aflat. Dar cu florile, cu ele ce ați avut? Că rămân apolitice doar inflorescențele alea ciudate, dar nu pentru mult timp, că le ia asociația celor cu glaucom, și intră și ăia în lista minorităților.

De care nu te mai iei decât cu rețetă de la medicul de familie.