FRONTUL UNIT AL TĂNTĂLĂILOR. ABREVIAT.

Beneficiind de vânt din pupă și motivat chiar de mandolinul numărul unu al țării să iau o pauză de țigară, reflecție și, mai ales, analiză, am ales să văd ce s-a ales de politica în vreme de război, pardon, pandemie. Și, pentru că sunt un mandolin fără pangolin lângă mine, mă arunc singur și tulburat, să fac ce știu mai bine: să pierd prieteni vechi și să câștig dușmani noi.

Dragi politicieni și afiliați politicului, ați futut-o. Din nou. Am așteptat lunile astea, am observat, vezi, izolarea îți face unele simțuri mai ascuțite. Beneficiind de complexul mesianic atât de caracteristic românilor, am visat la salvatori. La mâini întinse și pentru altceva decât a fura sau a cerși. Nu s-a întâmplat. Bunii samariteni îmi par doar niște îmbuibați care nu mai știu prețul pâinii decât din facturile umflate de achiziții publice de mare necesitate.

Voi începe cu liberalii, pentru că ei, cică, conduc jocul ăsta. Deși jocul îl conduc niște băieți isteți și prea puțin citiți, d-ăia cu școala vieții la seral, care-și iau bacul după doctorat. A fost, cel puțin în cazul pacientului zero, un amestec eterogen de inconștiență, mârlănie și incompetență. Asezonat cu urletele și amenințările unui aproape cunoscut căcat. Cu servietă, borsetă sau fără. Și, când începi așa, îți dai seama cum se termină. Ar mai fi și niște povești interesante din pandemie, cu mult stres, cu multe măști, cu foarte mulți bani și cu cifre care nu se potrivesc nici bătute cu butelia udă. Și ar mai fi și sfânta mare ipocrizie, și verișoara ei, frica, aia de nu ne lasă să vorbim despre echipamente la suprapreț, achiziții absolut demente și bani publici sifonați peste tot. Despre futeri interne, gioale mai mult sau puțin publice, golănii scobite în inconștientul colectiv. În rest, poliție de facebook, cui dai like, cui nu, scenarii la chermeze și toate cele. Probabil așa e când, dintre toate viețuitoarele oceanului, alegi să fuți un elefant de mare.

Pe cealaltă parte, legendara ciumă roșie e oarecum roz, în sensul că au luat cătarea greșită, și nici acolo n-au făcut mare brânză. În fapt, nu s-a făcut nimic, și-mi amintește de vremurile de nu prea demult, când simțeam blatul cu ceilalți mai abitir decât simți blatul în fotbalul românesc. Ce mama dracului ați făcut? De fapt, de ce sunteți acolo? Care e garanția libertății? Toate perdelele de fum sunt opere ale unor amatori, ați luat startul pe cărarea greșită, v-au direcționat aiurea, iar inițiativele sunt cel puțin hilare. E de porc ce se întâmplă, asta nu e opoziție, e un cor de farinelli, coaiele sunt în altă parte. Problema e că nu știu unde.

Tinerii furioși cărora le place să creadă că fac politică au făcut exact ca pesedeii, adică nimic, dar și mai prost. Aș mai sta de vorbă despre ei, dar nu. Că parcă vorbesc despre o trupă de majorete într-un magazin second hand dintr-un orășel din lumea a treia. Așa că, vorba unui fost amic, pictor, cântăreț și o optime cubanez fără viză, pa.

Știți cum e cu politica asta, din punctul de vedere al cetățeanului? E ca și cum ți-ar plăcea o tipă care se pișă pe tine. Crezi, speri, te implici și, mai ales, cotizezi degeaba. Pentru aia ești doar o opțiune, un fel de umbrelă de ploaie și soare. Să fie bine, să nu fie rău. Când găsește variante mai bune, o taie de nu o mai vezi o perioadă. Apoi, când ceilalți se prind sau e ceva problemă, apare, cu țoale și promisiuni noi. Și iarăși țeapă, iarăși pa. Problema nu e la ea, ci la tine. Că alegi aiurea.

Și te și lauzi cu asta.

PS. Asta e pentru voi.