FUCKERUL ȘI FRAIERUL

Pentru că azi am decretat că e ziua șogorului, pentru că este, pentru că invidia mă roade, deci nu mă suge defel, m-am gândit să scriu și eu ceva despre situația bărbatului de azi. Aia reală.

Bărbații, ca structură, se împart în băiatul bun și bărbatul puternic. Adică fraierul și fuckerul. Suntem învățați că trebuie să fim băiatul bun, deși ni se amintește ceva și de bărbatul puternic. Dar suntem victimele unor manipulări, geniale, dar tot manipulări. Nu săriți de cur, veți avea motive, vreo trei fraze mai încolo. Ni se spune, chiar de către femei, că ele preferă un băiat bun. Așa că ne străduim să fim buni. Să fim acolo, să aducem, să putem, să stăm în fața furtunii, să mințim cât mai puțin, să avem grijă. Adevărul e că noi suntem mințiți, dar fără să se dorească neapărat să fim mințiți. Pur și simplu nu asta trebuie. Bărbatul puternic, adică fuckerul, e adevărata iubire a femeii. Băieții buni sunt doar palide imitații ale puternicului, ca lumea reală versus cea ideală la Platon.

Dacă e să fim sinceri, e absolut normal. Puternicul vine, cucerește, fute și pleacă. Băiatul bun stă, încasează și încearcă să repare. În timpul acesta, femeia îl iubește pe băiatul bun, dar visează la puternic. Când fuckerul revine, marchează și pleacă din nou, suferința, dar și fericirea femeii sunt complete. Apoi, un alt ciclu al reparațiior, cu un alt băiat bun. Sau același. Nici o femeie nu se uită la băiatul bun cu poftă. Se uită cu dragostea cu care te uiți la un cățeluș cu ochi umezi. E frumos și dulce, dar nu l-ai fute.

Amintiți-vă când s-a uitat jumătatea voastră ultima oară cu poftă la voi. Vă spun eu când: când n-ați dat importanță acestui lucru. Eram zei atunci când nu ne păsa. Cumva, ne-am autoîmblânzit, și-am devenit plicticoși, obositori, chiar enervanți. Cu ceva ani în urmă, faptul că atunci când repar ceva, scot vârful limbii, părea drăgălaș. Nu mult mai târziu, când m-am domesticit, mi se atrăgea atenția că arăt ca un retardat mintal cu limba atârnând. Zumzăitul haios pe care îl făceai când ațipeai e acum asimilat audiției de Nine Inch Nails când te dor dinții. Când ești băiat bun, ești de fapt insuportabil. Și nedorit. Dorit e cel căruia nu-i pasă, cel care a plecat. Tu ești un surogat, dar tu habar n-ai, că te-au învățat că femeile nu sunt ca noi, că ele văd în profunzime. Văd pe dracu, sunt exact la fel la faza asta. Toată lumea merge pe un cântec slab calitativ, dar catchy.

Nu se va schimba nimic, n-am nici o glumă să vă spun. Nu sunt halterofil, să vă ridic moralul. E un fapt, și-ar trebui să învățăm toți ceva din asta. Dar oamenii se vor deranja, nu-i așa? Și viața va merge înainte, nu-i așa?