HAI SICTIR, MĂI VALI !

Pentru început, o precizare. Editorialul de față, dar și de spate, tratează situația în care ne-a pus sărbătoarea din 14, nu probleme legate de personaje reale, pe numele lor Vali. Despre acele personaje se va scrie, poate, în analele Aradului, și aia numai dacă dau eu drumul la fadroma de invective. Ceea ce nu  e cazul. Despre morți care umblă încă, numai de bine.

Nu, ce am eu de spus, de fapt de băgat de vină, e despre tine, Vali sfântul, simbolul iubirii. Ne-ai băgat în căcat pe toți, măi Vali. Pot să râdă ei de tine pe tot netul, că pe ascuns au luat flori, și ciocolată, cătușe cu puf, excursii în Dubai, inele de logodnă și mașinuțe șic. Plin orașul de bărbați în pragul apoplexiei, cu daruri ca la nunta Zamfirei. O mare de EI, căutând cadoul perfect. În tot acest timp, ELE s-au epilat, parfumat, frezat, clătit în gură, așteptând să hotărască dacă oferă enter tălâmbului cu darul. Pentru că da, măi Vali, chestia asta, de-i zici tu sărbătoare, a devenit un troc. Un barter. Vii cu flori, primești un pupic. Vii cu flori și ciocolată, poți să ai puțină limbă și două miligrame din mult prea prețioasa-i salivă. Putem continua la aproape nesfârșit, ideea e că e tot mai greu să accesezi cururile domnițelor, mai ales dacă ești pe buget de criză, emoțională sau nu.

Ce ne-ai făcut, Vali? Era mai simplu. Ieșeai la un suc, la un film, florile nu aveau prețul unei cornee. Acum trebuie să-ți vinzi organele neesențiale și jumătate din mobila din casă, în timp ce ele trebuie să se mascheze, de ajungi să-l fuți pe Zorro. Cu tot cu bici, că doar a văzut tâmpeniile alea cu Grey, și e la modă.

Eu am o problemă cu forțarea asta. De ce trebuie să facem, pe automat, toate astea? De ce doar pe 14 februarie? Cine frast a zis-o? Poți să o dai kinky și pe șase aprilie, sau mâine dimineață, poți să o iubești și vinerea viitoare, când nici dracul nu mai cere 30 de lei pe firul de trandafir. E ca și tâmpeniile alea umanitare din iarnă, când apar toate cazurile sociale, de parcă orfanilor și bătrânilor neajutorați le-ar fi foame doar până la Bobotează.
Și, pe lângă toate, am aflat că și tu ești oarecum un sfânt de categorie ușoară. Iar la ortodocși nici nu ai categorie, d-apoi centură. Îmi vine să chem Dragobetele să te bată, că măcar e păgân și nu știe multe.

Dar mă abțin, și-ți spun doar HAI SICTIR, MĂI VALI!