ÎN TIMP CE TU DORMI

Am redevenit insomniac. Îmi pot împărți viața după perioadele de insomnie. Am avut patru, până acum. Prima, pe la nouăsprezece ani. A ținut până pe la 23. Apoi am început să lucrez în radio. M-au ous pe emisiuni de noapte. Așa că perioada a continuat. Apoi m-am îndrăgostit de o colegă de facultate, și adio somn, încă vreo doi ani. Poate trei. Apoi au venit niște ani deosebit de nebuni, când nu știu cum am dormit, că nu prea mai țin minte. Mă mir că am supraviețuit. Apoi a venit o altă dragoste, cred că aia mare, dar a venit și infarctul. M-am disciplinat. Vreo câțiva ani am dormit de la zece la șapte, cu mici excepții. După aceea, criza economică, și iar am spus adio somnului. Era un alt fel de insomnie, eu îi zic stomacală, când îți chiorăie mațele de foame și nu ai habar ce-o să faci mâine. Apoi, iar liniște. De data asta, era o liniște înșelătoare, doar că eu nu știam asta. Dormeam ca un buștean, și în jurul meu se întâmplau lucruri, se țeseau povești, din acelea pe care nu le spunem, că ne sperie somnul. Habar nu aveam.

A patra mare insomnie a mea a început pe opt mai anul trecut. Sau poate în august 2018. Nu mai știu, sincer. Ce știu, e că mi-am transformat noaptea în zi, excesul în normalitate, pofta în obișnuință. Prind câteva ore de lumină pe zi, sunt un fel de vampir care nu bea sânge, ci cafea și single malt. E ciudată starea asta de insomnie continuă și continuată, ca o plimbare între vis și realitate. Realitatea, chiar dacă nu te trezește complet, sigur nu te lasă să dormi. Am momente pe care nu știu dacă nu le visez. Somn, a gândului odihnă. Sincer, nu mai știu de când nu m-am odihnit cu adevărat. Creaturi ireale îmi populează singurătatea din somn. Și amintiri, multe amintiri, de care încerc să mă rup, trezindu-mă. Doar că mă urmăresc, exact ca și coșmarurile lucide. Tot ce pot face cu adevărat e să-mi amintesc somnul altor oameni.

Îmi amintesc cu exactitate somnul celor cu care am dormit. Felul în care respiră, felul în care unele sforăie delicat, altele vorbesc în somn, în dialecte neînțelese. Altele șoptesc, se adună sau se lățesc în tot patul. E o miriadă de expresii ale somnului altora, pe care mi le amintesc atât de clar, că-mi înspăimântă liniștea. Fantome care dorm duse în insomnia mea. Somn hipnotic, protejare, fugă, spleen, plictiseală, nebunie. Melanjul aproape perfect. Sunt atât de obosit, că nici nu știu dacă scriu asta, sau doar visez că scriu.

În timp ce tu dormi, eu experimentez cea mai asurzitoare liniște, și cea mai cumplită întâlnire. A mea cu mine. În timp ce tu dormi, probabil dorm și eu, dus, în visul altcuiva.