ÎNCREDEREA E CEL MAI SCUMP CUVÂNT Interviu cu Alina Breaz

O știu pe Alina de mult timp. E genul de om care n-a ars etape și a muncit din greu ca să reușească. Am avut un dialog minunat cu ea, la un capuccino decofeinizat.

Sunt cu conferențiarul  Alina Breaz. Cine este Alina Breaz? De unde vii?

ALINA BREAZ: Părinții mei vin din Alba Iulia, m-am născut în Hunedoara, la fel și mama mea. Bunicii mei se trag din zona Teiuș și Sebeș. După cum și spune numele Breaz, cam din zona aceea am reminiscențe. Am absolvit clasele I – VIII în Hunedoara, ulterior am făcut seminarul teologic de la Prislop.

Ai vrut să te faci călugăriță?

ALINA BREAZ: Să știi că noi avem o altă organizare și un alt regulament de ordine interioară. În niciun caz cele care au absolvit, eram a patra generație.

Dacă te gândești, așezământ monahal…

ALINA BREAZ: Nici gând. Nu eram îmbrăcate în călugărițe. Noi avem o garderobă anume: o fustă sub genunchi, o cămașă albă și o vestă.

Erați un fel de școlărițe.

ALINA BREAZ: Fiecare avea bucătăria lui. Maicile aveau obștea lor.

Și țineați posturi?

ALINA BREAZ: Nu eram obligate.

Asta e foarte bine, pentru că recent a apărut o înregistrat îngrozitoare la televizor cu câțiva copii care au fost obligați de ceva instructoare să facă mătănii pe asfalt.

ALINA BREAZ: Deși mătania este cel mai complex exercițiu fizic, nu sunt de acord ca să folosești minorii, pentru că asta înseamnă abuz.

Tu ești o persoană care luptă enorm de mult pentru copii. Vreau să știu cum ai ajuns acolo, în poziția de a lupta pro copii, împotriva abuzurilor?

ALINA BREAZ: Cred că noi am rămas cu o „sechelă”, noi cele ce am absolvit la Prislop. O sensibilitate față de aproape.

O empatie?

ALINA BREAZ: O sensibilitate. Empatie înseamnă de a te pune în locul celuilalt, dar nu înseamnă că ești sensibil, ci pur și simplu că ar trebui să știi cum să reacționezi în locul celuilalt. Sensibilitatea e mult mai mult.

Eu sunt empatic sau sensibil?

ALINA BREAZ: Și, și.

E de bine sau de rău?

ALINA BREAZ: Sensibilitatea nu e tot timpul o calitate.

Deci trebuie să renunț la sensibilitate.

ALINA BREAZ: Dacă tot discutăm atât de deschis, eu mi-aș dori să te invit și n-aș vrea să refuzi, la o acțiune, într-o familie care îți va declanșa sensibilitatea pe care tu ai ascuns-o de atâta timp, pentru că fiecare ne naștem cu ea. Ești empatic, dar să știi că sensibilitatea o maschezi. Sensibilitatea nu e tot timpul o calitate.

Da, pentru că toată lumea crede…

ALINA BREAZ: Profită.

Cam da. Și după Prislop?

ALINA BREAZ: Am venit la Arad. Ținând cont că aparțineam de o episcopie, mi-am dorit foarte mult să merg la Alba Iulia și n-am primit bine-cuvântarea din partea episcopului.

De ce?

ALINA BREAZ: Nu știu, pentru că probabil aparțineam de Arad. Și am venit, am terminat Asistență Socială și Dreptul, în paralel, și ulterior după 4-5 ani de zile cât am lucrat ca inspector la Protecția Copilului.

Ți-a plăcut?

ALINA BREAZ: Depinde din ce punct de vedere. Ca profesionist, te formezi fără să vrei, te formează cazurile în sine. Dar ca și om, sunt momente când orice profesionist merge acasă și își descarcă oarecum sensibilitatea acumulată în urma unei vizite. Undeva trebuie să refuleze.

Și la tine a refulat acasă?

ALINA BREAZ: Sunt alte persoane care refulează în altă parte? Tot la birou?

Nu. Am un prieten, care se enervează la lucru, refulează în altă parte și apoi ajunge acasă.

ALINA BREAZ: Am înțeles aluzia.

E chiar un prieten și era o poveste adevărată. Eu doar încerc să dau o notă mai veselă unui subiect trist cum e asistența socială.

ALINA BREAZ: Să știi că ei deși nu au nicio pregătire în domeniu, te citesc mult mai bine decât îi citești tu. Și să știi că de foarte multe ori încearcă să profite.

E absolut normal.

ALINA BREAZ: De sensibilitate, nu de empatie.

Da, de sensibilitate. Pentru că tu te pui în locul lor și faci ceva, dar toată lumea încearcă să profite de sensibilitate.

ALINA BREAZ: Am fost și la cazuri la care n-au furat pachetele.

Tot ei?

ALINA  BREAZ: Da. Dar destinatarul pachetului nu era cel ce l-a furat, era o altă familie și vecinii au venit să ne ajute și „ne-au ajutat”.

Cum oprești chestia asta? Cum să furi pachetul unuia la fel de sărac ca tine?

ALINA BREAZ: Asta înseamnă lipsa educației. Nu educația unei școli, educația provine din familie. Să mergi cel puțin să saluți. Tu nu ești în stare să saluți omul care îți aduce un pachet, un aliment, un ulei, un zahăr. Nu îl saluți. Nu te duci să te speli pe mâini. Simplu și banal. Vin copiii la școală, cei care sunt monitorizați în centre de zi, cu unghiile negre.

Aș vrea să te întreb și eu ceva.

Spune.

ALINA BREAZ: Mi-ai spus la un moment dat că am avut persoane care m-au curtat (făcând referire la curtarea de anumite partide), probabil și datorită meseriei și ai spus că și datorită puterii mele. La ce te-ai referit?

Tu ai putere de muncă. La aia m-am referit. Tu ai putere de muncă și nu te lași. Ești ca un pitbull.

ALINA BREAZ: Să nu crezi că nu sunt și sensibilă.

Da, și ce crezi că pitbulii nu au suflet?

ALINA BREAZ: Asta e interesant. Să înțeleg că am fost curtată pentru puterea de muncă sau ca și om, ca persoană, ca femeie? Ai făcut o afirmație și n-ai mai reușit să adaugi și paranteza.

E vorba de puterea ta de muncă și puterea ta de a lega niște informații pe care tu le legi mai repede decât alții și asta e important.

ALINA BREAZ: E o inteligență nativă, oarecum? Sau care poate fi formată?

Eu cred că există inteligență nativă, de exemplu cazul unui scriitor unde există talent nativ, dar care dacă nu îl formezi, nu citești, nu scrii, nu încerci, nu o dai în bară, nu o să îți iasă nimic.

ALINA BREAZ: Deci pentru asta.

Oamenii sunt curtați de partide pentru capacitatea lor de a face imagine sau de a munci sau de a conduce. Dar în momentul când sunt curtați pentru a conduce se întâmplă că nu le mai place. Un om care știe să managerieze are tendința să urce în ierarhie. Dacă urcă în orice ierarhie, unii oameni, și știi prea bine Principiul lui Peter, cum că fiecare urcă până la limita lui de competență. Politica face excepție, cel puțin în România, unde incompetenții au ajuns să aibă locuri uriașe în politică.

ALINA BREAZ: N-aș vrea să îți dau dreptate.

Da, știu că n-ai vrea dar nu ai ce să faci pentru că nu ai altă variantă.

ALINA BREAZ: Am fost curtată, dar deocamdată mă țin pe zona mea. Cred că și inactivitatea politică poate fi …

Inacțiunea poate fi o acțiune foarte bună.

ALINA BREAZ: E o calitate în momentul de față.

Da, așa este. Sit and wait.

ALINA BREAZ: Mi-aș dori să îți spun că am fost la un moment dat oarecum stingheră, o persoană de care oarecum s-au împiedicat alte personaje, folosind termenul alte la genul feminin, mai mult decât masculin.

Folosești termenul „personaje” pentru că nu sunt persoane, sau pentru că sunt personaje în sine?

ALINA BREAZ: Încerc să îi dau o nuanță neutră.

În sensul că nu sunt persoane, ființe umane. Există dar nu trăiesc.

ALINA BREAZ: Da. Cu o moralitate oarecum scăzută, sau inexistentă.

Cât de importantă e moralitatea?

ALINA BREAZ: Din ce punct de vedere? Al societății sau al meu?

Al tău. Societatea în momentul de față nu există. Existăm doar noi doi care stăm de vorbă la o cafea.

ALINA BREAZ: Există o lege a compensației dar care se realizează la 100 de ani. Totul se întoarce, dar după 100 de ani.

Moralitatea, pentru tine. E în top 5?

ALINA BREAZ: Da. Încrederea la fel, dar încrederea e cel mai scump cuvânt pe care cred că îl poți folosi și care nu există în DEX-ul nimănui. Există în anumite momente când doar îl folosește. Poate fi doar o escortă. Întreabă-mă câte prietene am?

Niciuna, deci să trecem mai departe. Ah, ba da, ai o prietenă dar nu este în Arad.

ALINA BREAZ: Maxim una, care este în Arad.

Prin asta vrei să spui că ești o singuratică?

ALINA BREAZ: Nu. Asta înseamnă că pot să am încredere 50%, maxim 60% în ea.

Și eu am un prieten în care pot să am încredere cu totul.

ALINA BREAZ: Îți trebuie timp pentru prietenie. Suișuri, coborâșuri și apoi tot lângă tine să fie. Escortă să rămână.

Prietenul e din punctul meu de vedere omul care te cunoaște cu adevărat și totuși rămâne prietenul tău.

ALINA BREAZ: Mai am câteva, pot să spun. Dar sunt în tranziție.

Da, vin, pleacă. Am câțiva prieteni buni pe care nu îi văd decât o dată la 5 ani. Sunt prieteni buni pentru că mă bucur de fiecare dată când mă văd cu ei. Dar în rest…

ALINA BREAZ: Ce-ai face dacă ai fi Alina Breaz?

Ce-aș face? Mi-aș face mult mai multă imagine, înțelegi. Cu riscul de a-mi spune că e de spoială, că în fond toată lumea vorbește. Dar ce-ai face tu dacă ai fi Basil Mureșan?

ALINA BREAZ: Mi-aș exploata sensibilitatea sub o formă acută dar acoperită.

Bun, dar n-am înțeles nimic și sunt Basil, deci un tip relativ deștept.

ALINA BREAZ: Aș fi și mai sensibil, dar în același timp să nu se vadă. Eu sunt convinsă că dacă te-ai acoperi cu totul, ți-ai pune cojoc la 40 de grade și tu ai fi gol pe dinăuntru.

Un fel de exhibiționist, dar ascuns.

Bun, am vorbit o grămadă. Ce urmează?

ALINA BREAZ: O familie, mai ales un copil.

Băiat?

ALINA BREAZ: Un copil.

Dacă ar fi să-ți alegi?

ALINA BREAZ: O fată.

Dar știi că fetele suferă mai mult și fac pe alții să sufere mai mult.

ALINA BREAZ: Până la un punct.

După care nu le mai pasă.

Mulțumesc, Alina Breaz.