luni, 26 septembrie 2022

INTERTEXTUAL

de Basil Mureșan

Am găsit un text minunat. E foarte hedonist, despre lucruri plăcute. Am o seară nașpa, așa că m-am gândit să-l adaptez, să îi dau niște parametri personali și să-I dau drumul. O să mai sap prin feeling, și mai fac d-astea. Sigur va exista o parte a doua.

Ce-mi place să-mi placă.

Mirosul pielii de femeie, atunci când se trezește. Muțenia din prima cafea a zilei. Tricky, în surdină și nu prea. Mirosul mării. Conversațiile cu oameni deștepți despre orice. Apusul văzut de pe o barcă. Ciocolata belgiană. Ploaia de vară, pe piele. Sunetul oceanului, noaptea. Iarba sub tălpile goale. Măslinii, de fapt acel măslin din Zante. Poezia lui Marin Sorescu. Siam Reep. Un mic dejun lung. Un umăr dezgolit de femeie și un zîmbet primit din senin pe stradă. Mirosurile amestecate dintr-o piață curată. Să tac și să privesc. Gustul laptelui de cocos. Când îmi gătea bunica paternă. Ciabatta proaspătă, roșii și parmiggiano. Vinul de Chile. Mirosul pădurii după ploaie. Frunzele căzute în parc. Zborurile lungi. Patul de la Turim, în Lisabona. Orice în Barcelona. Luceafărul de dimineață. Momentele când tata e mulțumit de mine. Carnea roșie. O zi pe străzile Parisului, în august. O felie subțire de jamon iberico pe limbă. Latte la Petit Palais. Prietenia lui Tinu și Dragoș. Nisipul plajelor din Maldive. Mirosul castanelor fierte. Sexul nebun. Sinceritatea din al patrulea pahar de vin. Macadamia.  Breaking Bad și Sopranos, văzute cu cine trebuie. Mirosul ei, după ce am gustat-o. O carte scrisă de Salman Rushdie. O zi pe o plajă portocalie, la Kalutara. Porumbul fiert. Nectarul de piersici de la bulgari. Acel tort de ciocolată. Un espresso corect după ce am petrecut o lună departe de Europa. Canoli cu ricotta, în Siracusa. Supa de găină cu tăieței. Borșul de miel cu foarte mult leuștean. Ciorba de burtă plină de muchii. Durian în Malaesia. Trei zile consecutive pe rom și trabucuri Bolivar. Terasa cu vedere la mare. Pizza margherita în Mola di Bari. Mascarpone dolce cu Dissaronno. Cartofi la cuptor cu chorizo. Un pahar, ba nu, două pahare de pastis în Marsilia. Sentimentul că totul e bine. Pastele cu ardei copți. Un vin de Porto foarte rece. Felul în care cade soarele în Sagrada Familia. Zâmbetul mamei. Rarele momentele în care lumea dă semne că mă place cu adevărat. Frica dinaintea sexului, și liniștea de după. Felul în care e transfigurată, după ce sântem amândoi lac de sudoare. Miezul sîmburilor de caise. Nucile aproape coapte, curățate de pielița amăruie. Jazz, când se drăgălește. Ouăle fripte în unt aproape ars. Cititul de cărți. Pacea interioară, când e, foarte rar. Mirosul cojii de lămâie cînd o strîngi între degete. Curry roșu cu lapte de cocos. Mirosul de oud, mosc și argan. Salata de vinete fără maioneză. Ceai Earl Grey cu lapte. Cafeaua din Roma. Alunecarea conștientă în somn, după 18 de ore de lene care aduce, paradoxal, bani. Spuma de fragi. Creveții roșii, cu puțină sare și un strop de ulei din măsline. Primul cîmp verde pe care-l văd primăvara. Supa pho, în Saigon, la un restaurant cu două mese. Gustul amar, cînd e unde trebuie, la capătul unui single malt afumat. Fața rece a pernei, în nopțile de vară. Toscane Maremanno. Baclavalele din Istambul. Paella valenciană, cu fructe de mare. Gomboți vânătorești. Măduva de vită cu usturoi și sare, gătită în folie, la cuptor. Cartierul francez din Saigon. Să uit telefonul acasă și să-l las acolo o zi întreagă, fără să îmi fac griji. O zi în Prado, la Madrid.  Găluște cu carne, în Pattaya. Aproape orice gătea Giorgio. Tequila anejado, băută dintr-un păhăruț scos din congelator. Ficatul cu pere și ceapă caramelizată, stins cu coniac. Ultima linguriță dintr-un kilogram de înghețată de fistic. Mierea de flori de muștar. Dovleacul copt în decembrie, după ce l-a prins puțin frigul. Supa de homar. Acel sărut.

Viața, în toată cumplita ei frumusețe.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo