INTERVIU. În palatul vrăjitorului

Zice Basil: hai sa facem un interviu atipic. Cu Attilla Berzeczki, prietenul nostru hair stilist. Adică el va tunde la părul tău, și dialoga. Adică punem presiune pe om? zic eu. Exact.

Basil e genul care pune presiune pe oameni. Părerea mea, e reincarnarea unui mic inchizitor. Dar are dreptate, cel puțin câteodată. Pentru că scoate ce e mai bun și ce e mai rău din tine. În mod mai mult sau mai puțin surprinzător, Attila a fost de acord cu oarecum excentrica propunere. Așa că m-am așezat pe scaun, și am pornit reportofoane. Și interviul în oglindă. Multitasking, gen.

Basil: Ce facem noi aici este următoarea chestie. Noi îți punem niște întrebări iar dacă tu vrei ne răspunzi, și dacă nu vrei, nu ne răspunzi.

Attila: Of course. Dar voi încercă să vă răspund la toate întrebările.

Basil: Cum e să fii cel mai bun în orașul ăsta, pe treaba ta? Pentru că, din punctul ăsta de vedere tu nu mai ești om, ești instituție. Și lasă modestie la o parte.

Attila: Offf. Hai să nu zicem cel mai bun. Am colegi care sunt la fel de buni. Meseria asta are mai multe părți. Spre exemplu, în tunsori putem să zicem că mă pricep destul de bine, sunt colegi care se pricep mai bine pe culoare așa că n-aș putea spune că sunt cel mai bun în domeniul ăsta pentru că vorbim totuși despre domeniul frumuseții.

Basil: Da, există clar o percepție despre frumusețe care se tot schimbă. Există o vorbă care a pornit de la greci, pe care au preluat-o englezii The beauty is in the eye of the beholder iar noi spunem că nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie.

Attila: Atunci să zicem că sunt destul de bun în ceea ce fac.

Basil: De unde și cum a început chestia asta?

Attila: Acum ar trebui să încep așa: de când am fost mic și am luat prima dată foarfeca în mână, am simțit că… Nu, nu a fost așa, nu de mic am visat să lucrez în domeniu, dar bunica din partea mamei a fost coafeză…

Basil: Și mama mea a fost coafeză dar după cum se vede eu nu lucrez în acest domeniu.

Attila: Poate aveai talent. Adevărul este că e nevoie să ai un pic de talent în a face lucruri mărunte. De mic îmi plăcea să dezmembrez tot felul de lucruri și aparaturi.

Basil: Și eu dezmembram lucruri doar că nu le puneam înapoi niciodată. Dar e interesant, curiozitatea asta pentru lucrurile mărunte, pentru detalii de fapt te-a împins către zona asta.

Attila: Pot să zic adevărul? Era după revoluție și pur și simplu nu am știu ce să fac cu mine.

Basil: Și eu am făcut același lucru și nici acum nu știu ce să fac cu mine. Măcar tu ți-ai găsit calea. Eu, mai caut. Eterna căutare a sinelui…

Attila: Și tatăl meu era frizer. Lucra la o frizerie de lângă gară și a zis băiatule, hai la mine și apucă-te de treabă, să vedem dacă iese ceva. Și știi pe cine am învățat să tund? Am învățat pe oameni care așteptau în gară să fie duși la muncă zilnică.

Basil: Deci tu ai lucrat pe zilieri. Ăia au fost cobaii tăi.

Attila: Da. Îi întrebam dacă vor, îi verficam să nu aibă chestii care se mișcă în păr, dacă nu aveau îi pofteam înăuntru și îi lucram de la A la Z. Spălat, frecție, masaj, barberit, tuns și aranjat, cum știam eu. Cam 3-4 ore lucram pe un …

Basil: Hai să nu le spunem totuși cobai, putem să spunem un individ care era dispus să își riște viața sau persoană care recurge la experimente.

Attila: Tati a observat că se mișcă treaba. În fiecare zi lucram pe un individ din ăsta și am reușit să învăț destul de repede, în 3 luni deja cam aveam un habar. Și de acolo a pornit totul. M-am dus ca și ucenic într-un salon de coafură, a doamnei Pipi, acolo am început eu. Cu domnul Boros am lucrat, el m-a ajutat să ajung la Budapesta. Am făcut ucenicie vreo 2-3 ani, am participat la concursuri, în 98 primul concurs la Lugoj unde am și luat locul I, apoi următorul an am luat locul I la Timișoara, am ajuns în finală la București, acolo am luat locul II, după care locul I și cam astea au fost concursurile.

Basil: Ai putea spune că nici nu ți-ai dat seama ce s-a întâmplat.

Attila: Da, așa e. După nebunia cu concursurile m-am alăturat echipei Wella și de acolo pot spune că a început ascensiunea. Vreau să precizez un lucru legat de concursuri. Dacă ai luat primul loc pe țară la un concurs asta nu te face neapărat cel mai bun din domeniu. Cei mai buni erau în juriu, cei mai în vârstă, cu experiență. Noi eram mai tineri. Eram cei mai buni dintre cei tineri.

Basil: Cred că se bazează și pe un strop de noroc, nu?

Attila: Categoric. Pe noroc și să fii la momentul și locul potrivit și să știi ce ai de făcut. Și mai e ceva. Ca și în orice meserie, dacă o faci cu plăcere și ești harnic, o să-ți iasă. Părerea mea, talentul te ajută cam 10% iar restul e hărnicia și perseveranța.

Basil: Crezi că talentul e un har? Te naști cu el sau vine pe parcurs și trebuie să îl descoperi?

Attila: Probabil că te naști cu un anumit talent dar trebuie și să-l descoperi.

Basil: Cât din viața personală ți-a luat munca ta?

Attila: Destul de mult…Dacă vrei să ajungi sus în acest domeniu trebuie să-i acorzi mult timp.

Attila: Roxana, am să-ți tund cum am hotărât, cam două degete. E mult? Crezi că-i mult?

Roxana: Atilla, fă ce vrei. Te las să faci ce vrei, creează, tu știi ce faci acolo.

Basil: Întrebarea mea este, cum e să fii bărbatul ăla la care femeile îi spun de multe ori fă ce vrei tu!? Cum te simți când ți se spune asta? Pentru că noi, bărbații nu auzim prea des asemenea lucru.

Attila: Nu fac ce vreau eu, mereu întreb iar dacă nu am un răspuns clar mai întreb încă o dată.

Basil: Ok, dar tu ești vestit pentru stilul tău propriu, oarecum asemănător cu noi, oarecum gonzo, te lași dus de val…

Attila: Categoric dar trebuie să ții cont și de ce își dorește clienta. Trebuie să fii și puțin psiholog în domeniul ăsta… Eu cred că am ajuns să înțeleg cam cum gândesc femeile, cam 2%, cam așa…

Basil: 2%?! Ești campionul nostru!

Attila: Da, am început să fiu tot mai bun la asta. Revenind la faptul că nu fac ce vreau eu cu capul clientelor, de obicei stabilim de comun acord ce-i voi lucra.

Basil: Tu lucrezi mult pe zona frumuseții…ce înseamnă pentru tine eternul feminin? Care e chestia care le definește pe femei în unicitatea lor?

Attila: Grea întrebare…

Roxana: Pot să răspund eu?

Basil: Sigur că poți să raspunzi.

Roxana: Eu cred că e personalitatea.

Basil: Atilla, părul are o legătură atât de mare cu personalitatea unei femei?

Attila: Da, are.

Basil: Adică vrei să spui că eu, dacă nu am păr, nu am personalitate?!?

Roxana: Cum să n-ai, doar că e mai vagă.

Basil: Mamă, ce-un interviu facem…

(….)

Basil: Vreau eu să știu o chestie care mă macină. Cei cu tunsorile alea la femeile trecute de 40 de ani, din alea tunse scurt în spate și mai lung în față, cunoști genul ăla de tunsori… Tunsoare de Tanti de la Finanțe, eu așa îi zic. Ce-i cu aia? E o modă? Cine a lansat-o și de ce?

Attila: Această tunsoare există încă de pe vremea lui Ceaușescu. Și da, ai dreptate e cam trecută, nu prea mai arată nicicum.

 Basil: Nu a  arătat niciodată! Nici atunci, nici acum. Crezi că oamenii se mint singuri în ceea ce privește coafura lor, crezi că ar trebuie să întrebe mai repede și mai mult un stilist decât să vină cu ideile lor?

Attila: Eu aș spune să se lase puțin mai mult pe mâna stiliștilor. Roxana, ție am să-ți fac o tunsoare de 2019, dacă tot te lași pe mâna mea. O să ai diferite lungimi, dedesubt mai scurt, după care lung, apoi iar scurt, asta ca să pierdem din volum.

Roxana: Perfect.

Basil: Cât de importantă e moda în domeniul tău?

Attilla: Foarte importantă. Există un grup de oameni din domeniul fotografiei și al modei, ei lansează o linie de bază iar ceilalți din domeniul frumuseții o preiau și o personalizează, își pun amprenta. Totul se leagă, și se văd legăturile. Iar pentru mine e foarte bun acest lucru pentru că nu mă las acaparat de rutină.

Basil: Ce culori sunt la modă anul acesta?

Attila: Culoarea anului 2019 este coral.

Basil: Cine stabilește lucruile astea? De unde vin ele?

Attila: Sunt niște oameni plătiți pentru asta, fotografi specializați pe mai multe domenii care merg pe străzi și studiază tinerii în special, culorile pe care le poartă, adună informații pe care le dau mai departe la case de modă, școli de coafură etc.

Basil: Cum găsești oamenii din echipa ta? Toată lumea spune că sunteți echipa de vis, adevărați profesioniști.

Attila: Păi, suntem și împreună de mult timp. Încerc să mai fac câte un seminar și în salon, mai ales când vin din străinătate, le mai povestesc și fetelor ce-am mai învățat acolo, mai facem din când în când training împreună. Eu susțin cursuri și prin țară, asta se întâmplă din anul 2000. Cam prin toată țara, mai exact. La început mi-a fost foarte greu…. Atilla care vorbești ardelenește, în Moldova… Dar m-am descurcat. Să știi că am avut mare succes în Moldova.

Roxana: De cât timp v-ați mutat în acest imobil?

Attila: De 3 ani. Ne-am mutat din cauza spațiului, nu aveam spațiu. Ne-am mărit echipa și nu aveam încăperi destule. Dar de aici cred ca nu ne mai mutăm.

Basil: Care e principala zonă de trend? Franța?

Attila: Mie îmi place să cred că e Anglia. Londra, mai exact. Dacă e să mă întrebi pe mine, Franța e mai mult pe bogăție, Italia pe naturalețe iar Londra pe noutate. În Londra se întâlnește Amercia cu Europa. Londra dă tonul.

Italia îmi place foarte mult că merge pe naturalețe, mai ales în materie de artă iar francezii sunt mai complicați, cam ca și bucătăria lor.

Basil: Crezi că viitorul înseamnă naturalețe sau cyberpunk?

Attila: Și, și. Tineretul va merge pe punk, de anul trecut a revenit moda. Iar cei peste 30 vor merge sau ar trebui să meargă mai pe natural. Deși chiar și acum 15-20 de ani foloseam la persoane peste 30 roșul acela aprins. Aveam cliente care mergeau în străinătate și spuneau că erau singurele cu culori aprinse în păr, în jur erau doar femei cu păr natural, cu suvițe blonde eventual. Genul acela pe care îl vedem și acum pe Fashion Tv. La noi, chiar și acum, totul e fals, nenatural. Tatuaje faciale, botox etc.

Basil: Am auzit o teorie și sunt curios dacă și tu ești de aceeași părere. Că noi mergem atât de mult pe culori tari din cauză că nu am avut culoare pe vremea comunismului. Totul era gri. Și acum e dacă stai să privești blocurile…

Attila: S-ar putea să fie așa. Dacă ne uităm în Rusia e la fel ca la noi…

Basil: Imaginează-ți când va scăpa Coreea de Nord de sub comunism…Ăia se îmbracă la fel. După perioada comunismului eu mă mir că au existat femei care făceau sex cu mine, la felul cum mă îmbrăcam… Am început să port cămăși hawaiene, costume de catifea și cămăși de mătase și alte imbecilități super colorate. Țiganii had nothing on me. Eram cioara albă. Pe bune.

Attila: Mie nu îmi prea place ce văd acum la televiziunea noastră. Tineretul nu-și ia exemplele de unde trebuie. Dacă e să mă întrebi pe mine revistele din străinătate și Fashion Tv sunt surse de insprație pe această zonă. Acolo vezi altceva, vezi un Dior frumos… Uită-te la o fotografie de Dior să vezi cum arată femeia de acolo. Așa trebuie să arate o femeie.

Basil: Crezi că AȘA TREBUIE să arate? Cum spun revistele?

Attila: Nu, nu exact cum spun revistele. Spuneam doar că tineretul se inspiră acum și au ca modele femeile care apar la Antene etc. Ceea ce e cam trist…În România sunt fete splendide dar ele la 16-17 ani, când au frumusețea cea naturală ele se strică efectiv apelând la botox, machiaje faciale, stridente și lucruri de acest gen.

Basil: Se spune că față de o persoană frumoasă, cu un aspect frumos, oamenii au mai multă înțelegere față de o persoană care nu a atât de arătoasă. Psihologic așa se consideră.

Attila: Tatăl meu mi-a spus lucrul acesta. În cazul în care ești frumos ai mai mari și mai multe șanse în viață.

Basil: Să știi că este adevărat.

Attila: Bun. Și dacă ești frumos dar prost de bubui, atunci?

Basil: Atunci la un moment dat se cam termină treaba. Ține de carcater. Dar totuși ți se dau multe șanse chiar și fără caracter. Dar când o să ne bem vinul o să-ți dau câteva exemple ca să înțelegi că nu bat câmpii.

Attila: Deci ai exemple clare.

Basil: Da, am exemple clare de oameni care au un carcter de doi lei dar cu toate astea sunt frumoși și tot au șanse nenumărate. Și acum vine marea mea întrebare: muncă sau fofilare?

Attila: Muncă, e clar. Eu urăsc treaba asta cu fofilatul și datul din coate. Asta cu trebuie să învățăm copii să dea din coate să ajungă undeva în viață…poftim?! să fim serioși…

Basil: Asta vreau să le spun oamenilor. Că există și d-ăștia… Eu întotdeauna am fost undeva la mijloc. Viața și disperarea te învață că uneori e nevoie să și dai din coate numai că doar datul din coate nu prea merge.

Attila: Eu zic că fără muncă, fără să înveți, nu faci nimic. Eu asta încerc să îmi învăț copii. Eu n-am ajuns sus dând din coate. Prin muncă serioasă am ajuns unde sunt și nu am călcat pe nimeni în picioare pe drumul meu.

Basil: Întrebarea de final. Ești fericit?

Attila: Foarte.

Basil: Dacă ar fi să schimbi ceva, ce ai schimba?  

Attila: Un singur lucru. Aș încerca să petrec mai mult timp cu familia, cu copii. A trecut atât de repede de când am avut primul copil…și cred că ar fi trebuit să stau mai mult timp acasă. Dar și dacă petreceam mai  mult timp acasă poate acum nu eram aici. Nici nu știi cum e mai bine… Dar totul ține de alegeri, până la urmă. Ești nevoit să alegi.

Basil: Și ai ales bine?

Attilla: Da.

Basil: Interviul, din punctul meu de vedere, se încheie aici. Mulțumim, Attila.