duminică, 29 martie 2020

JEG

de Basil Mureșan

Se va sfârși și asta. Curând. Dar, înainte de a se întâmpla, mai trebuie să moară mulți.

                                                                 Fury   

Încep cu un citat, că se lipește cumva de toată povestea. Mă uitam ieri la un film cu tancuri. Mă sună un prieten, unul din puținii, foarte puținii, prea puținii purtători legali de coaie din fostul oraș Arad. Cu toate că, tehnic, mă apropii. În sensul că sunt atât de să zicem izolat, că atunci când strănut, de fapt ejaculez pe nas. Coșmarul izolării, ce mai. Așa că da, sunt oarecum mari, când se termină toată tărășenia asta, inund cotețul și județul. Deși la cum am de gând să fut la administrație acum, nu se mai pune. Sunt furios, ca orice nefutut de pe planetă.

Deci, mă sună prietenul meu cel coios, și îmi spune niște lucruri. Printre care și că oarecum dezamăgit de presă, cum nu spunem noi nimic, ci stăm capră pe arginți, și nu punem niște întrebări oarecum normale unei administrații depășite clar de marasmul care se petrece chiar acum. Și, sincer, nu prea am ce să îi răspund, deși indirect îmi zice că-s o curvă proastă, adică grasă, bătrână, cheală și care se vinde pe bani puțini. Și cam are dreptate, prietenul ăsta al meu funcționează ca un fel de conștiință de rezervă. Mă și enervează câteodată, dar tipul are o problemă. Nu poate minți. Și mai are și dreptate, câteodată. Mă face să mă simt de căcat, la chestia asta.

De când a început nebunia, ne-am hotărât să fim cât se poate de profesioniști la Contrapunct. Să mergem pe informare, să nu răspândim panica, să-i lăsăm să-și facă treaba. Eventual să îi ajutăm. Doar că nu avem pe cine ajuta, pare-se. Secretomania dementă nu e pentru a nu prolifera nebunia panicii, ci pentru a masca incopetența și indolența celor care ar trebui să coordoneze o criză serioasă. Și eventuale afaceri imense, pentru că acum se fac bani, bani adevărați, nu talanții puțini pe care nu-i mai câștigăm noi ăștia, pulimea, care va fi trecută prin ciur și dârmon de coronavirus și prăpădul care vine după, pentru cei care supraviețuiesc. Am câteva întrebări, simple, dar fără răspuns, și o promisiune. Aia, mai târziu.

Prima întrebare fără răspuns: câți bolnavi avem, de fapt, în Arad? Dați-ne un număr, dar unul real, nu ne mai panicăm pentru asta, măcar dați impresia că știți ceva, că aveți un control asupra ceea ce se petrece. Aș mai întreba și câți carantinați sunt, dar asta ar însemna să puteți testa, iar asta știm că nu se întâmplă prea repede, nu?

A doua. Unde sunt izoletele? N-am văzut o poză cu ele, și știu cât de mult vă place să vă lăudați cu ce minuni ați făcut pentru arădeni. Dacă le aveați, urla netul. Uite o idee. Puneți niște poze cu izolete, din altă parte, doar să nu se vadă că e alt spital. O să creadă lumea că vă pasă. Plm.

Întrebarea fără răspuns numero tres: cum naiba a sărit prețul ventilatoarelor de trei ori, fix înainte de a lua o sută de bucăți? Înțeleg că e un moment bun să se facă bani, dar chiar așa? Pe bune, băncile de pe Mețianu par chiar o afacere bulgărească față de ceea ce îmi vine pe fluxul paralel. Asta e numai așa, teasing îi zic americanii, fingăreală adică. Chestiile tari, după ce terminăm cu epidemia.

Bucata patru. Unde futere sunteți? Că vă dați lideri, asta sună la toată lumea. Nu vă vedem. Nu ne dați beșina aia cum că voi organizați, și aranjați, și salvați. Salvează doctorii, asistentele, polițiștii, jandarmii, subordonații la care urlați ca animalele, prea înspăimântați ca să mârâie, dar prea scârbiți ca să mai stea capră. La un moment dat, se termină și asta, ca să știți. Nu sunteți nici infailibili, nici veșnici. Ar trebui să vă faceți treaba.

Ultima întrebare de azi: cum e cu pacientul zero? Că e o poveste interesantă, iar unul dintre voi și-a făcut un dușman redutabil în mine pentru asta. Am și eu spate, limbric funcționăraș incompetent și jegos ce ești. Chiar dacă ți-ai găsit țapii ispășitori, eu nu uit și vin peste tine. Pentru că inconștiența asta criminală omoară oameni. La propriu.

Problema e că oamenii vor uita. Dacă nu li se va reaminti. Și, și dacă li se va spune, și dacă li se va dovedi, puțin probabil că vor crede sau că-i va interesa. Dacă această criză mi-a dovedit ceva, e că fiecare luptă pentru el. Poate că vom ieși mai umani din pandemie, dar vom uita foarte repede asta. Că așa-i omul, iar românii sunt foarte oameni.

Promisiunea mea este că, spre deosebire de alții, nu voi uita. Și nu voi ierta. Dacă nu va merge cu scrisul, va merge cu maceta. Că oricum sunt obișnuit, deja sunt în arest la domiciliu.

Jegurilor.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo