Jurnalism. Care jurnalism?

De când am pornit contrapunct.eu ni s-au atribuit niște adjective pe care nu știu dacă să le iau în serios sau să le scriu în fiecare dimineață, en francaise, pe rola de hârtie igienică ce urmează să-mi fie partener într-un act care, deși contribuie la buna funcționare a operațiunilor din sfera mea de acivitate din ziua cu pricina, ar trebui să fie doar un moment de rutină și necesitate. Din ciclul, nevoi fiziologice. Pentru că oameni, gen. Pentru că igienă, în principiu.

Adjectivele care mă lasă rece și vlagless sunt jurnalism și concurență. Mă leg doar de jurnalism. Concurența nu există. Și vă veți da seama singuri de ce. Hai să o luăm etimologic. Sau logic. Sau pana mea, cum vrei să o iei ca să o înțelegi. Se presupune, doar se presupune că noi, contrapunct.eu suntem jurnaliști. Bun… Jurnalismul reprezintă activitatea de a strânge, a analiza, a verifica și a prezenta informații referitoare la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane. Cei ce practică jurnalismul se numesc jurnaliști, zise Wikipedia. Ai citit bine ce zice despre jurnalism? Dacă nu ai citit, te rog dulce ca o savarină să mai citești o dată. Activitatea de a strânge, a analiza, a verifica și a prezenta informații. Ai fost atent la ce ai citit? Și dacă ai fost atent, ai făcut vreo legătură cu vreo știre care a fost analizată și verificată, în ultima vreme? De prezentat nu vorbesc, că toți o prezentăm. Dar cam atât. Din păcate.

Nu-s din domeniu și nu am început acest proiect pentru că vreau să fac jurnalsim. Doamne fereșete. Nu vreau să-mi dedic viața analizând și verificând problemele altora. Le am pe ale mele, cărora oricum nu le acord îndeajuns timp încât să le pot rezolva întru totul. Am început acest proiect pentru că oricât de mult aș vrea să nu recunosc unele lucruri care nu-mi convin, la sfârșitul zilei mă uit în oglindă și dacă conștientizez că am jucat murdar și le-am cernut doar prin sita mea, mă mânii, mă jenez, mă enervez, dau cu Dumnezei, mă iert și apoi încerc să le îndrept. Nu vreau să ating Nirvana cu acest material dar vreau să aduc în vedere fapul că jurnalismul, în forma lui pură nu există în orașul nostru. Îl mai regăsesc vag în vreo două ziare online locale, dar răruț. Și știți de ce? Nu pentru că nu există resurse pentru a fi exploatat ci pentru că intervine viața. Din ce în ce mai copleșitoare și mai ușuratică. Așa că, hai să nu ne mai dăm jurnaliști, zic eu. Hai să fim ceea ce suntem în acest domeniu. Niște oameni care au ceva de spus, sau niște oameni care cred că au ceva de spus și consideră că doar dacă sunt plătiți merită să o facă, sau niște oameni care spun doar ce vor alții să spună, sau, niște oameni care au cohones și o spun așa cum simt ei că vor să o spună. Sau niște oameni care fac din asta doar o simplă afacere. Și nu pentru că vor să fie doar o simplă afacere, ci pentru simplu fapt că nu pot mai mult. Dar ăia se văd clar. Iar în fond, se încadrează în definția jurnalismului. De la începuturile sale, până în momentul de față, jurnalismul a străbătut un drum spre inițiere, de la statutul de hobby sau pasiune evoluând până la ceea ce este în zilele noastre și anume, o ocupație dar care nu a ajuns tocmai să se poată numi categoric și o profesie dar care poate fi totuși un sector de afaceri. Pam, pam. Al dracu limbă română…

Dar, parcă îi și aud pe cei mai bătrâni. Și pe cei mai tineri, plini de ei, ce știi tu despre jurnalism, fătucă? Fratemeleu, nu știu multe dar se pare că nici tu nu știi. Și spre deosebire de tine văd și simt, pentru că nu sunt în câcat. Cel puțin nu încă. Văd că treaba nu mai e făcută cum ar trebui să fie făcută. Văd că, deși ai talent și cunoști limba română, tu scrii despre accidente care hrănesc mințile celor care au fost loviți de tren toată viața lor. Văd că te înjosește lăcomia și sistemul în așa hal încât tu ai ajuns să crezi că ești deștept, văd că îți iei pumni pe bani puțini când tu de fapt ai putea să îi dai pe milioane. Văd că, în privat blamezi sistemul și îl condamni dar în plen îl mângâi pe cap și-i dai apă rece din izvor. Și spre deosebire de tine am observat că ideologia nu e doar o ideologie, spre deosebire de tine am înțeles că pe oameni îi doare iar ei cred că așa e normal, am înțeles că sunt prea lași să mai caute sursa sau nu mai au resurse să caute sursa, am văzut și am înțeles că sunt atât de plini și înconjurați de ură încât nu simt dragostea care-i înconjoară nici dacă vine deghizată în halbe de bere. Sau vin. Sau maica Tereza. După caz.

Acestea fiind spuse, să ne fie foarte clar, noi nu facem jurnalism. Și se pare că nici alții. În rest, să auzim și mai ales, să scriem, numai de bine.