Kissinger, umbră malefică și un patriot atipic

Henry Kissinger a părăsit astăzi lumea. Politicianul avea 100 de ani. A fost și va rămâne una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei contemporane. Viziunile și acțiunile sale de politică externă s-au concretizat, în mare parte, în mod negative, pentru multe din regiunile lumii, dar au transformat Statele Unite ale Americii într-o superputere și, efectiv, în jandarmul lumii.

Când Kissinger a intrat în guvern în postul de consilier de securitate națională al lui Richard Nixon, a promovat o perspectivă restrânsă a interesului național, cunoscută sub numele de „realpolitik„, centrată pe maximizarea puterii economice și militare a Statelor Unite. În teza sa de doctorat, transformată în prima sa carte, Kissinger a susținut că factorii de decizie în politica externă sunt măsurați prin abilitatea de a recunoaște schimbările de putere politică, militară și economică în sistemul internațional – și apoi de a face ca aceste schimbări să funcționeze în favoarea țării lor. Valorile politice – democrația, drepturile omului – care fac ca Statele Unite să fie un jucător distinct în sistemul internațional, nu au niciun rol.

Când Nixon a preluat funcția în 1968, a promis un sfârșit onorabil al războiului din Vietnam. Nixon s-a confruntat cu o problemă, însă, în încercarea de a obține controlul asupra conflictului: permeabilitatea frontierelor Vietnamului cu Cambodgia, prin care aprovizionarea și soldații din Vietnamul de Nord ajungeau în Sud. Pentru a aborda această problemă, Nixon, urmând sugestiile lui Kissinger, a escaladat dramatic o campanie de bombardament în Cambodgia. În ciuda faptului că această țară nu a fost parte a conflictului purtat în Vietnam, bombardarea Cambodgiei de către SUA se estimează că a depășit tonajul total al tuturor bombelor aruncate de SUA în timpul celui de-al doilea război mondial, inclusiv bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. Campania a ucis zeci de mii de cambodgieni și a deplasat milioane. Distrugerea cauzată de bombardament, precum și ocuparea parțială americană în 1970, au fost cruciale pentru crearea instabilității politice și sociale care a facilitat ascensiunea regimului genocidal al khmerilor roșii, care a ucis 2 milioane de cambodgieni.

În 1970 și 1971, Nixon, la sfatul și încurajarea lui Kissinger, a susținut președintele dictator al Pakistanului, Yahya Khan, în genocidul naționaliștilor bengalezi și războiul împotriva Indiei. Acest conflict se estimează că a ucis mai mult de un milion de bengalezi. Khan a vizat eliminare completă a hindușilor din ceea ce avea să devină Bangladesh. Apoi, Kissinger a fost de acord cu Nixon că India – o democrație care suporta povara milioanelor de refugiați din Pakistanul de Est – avea nevoie de o „foamete în masă” pentru a pune țara la locul ei. Cei doi au mers atât de departe încât au trimis un grup de luptă cu portavioane pentru a amenința India după ce a suferit o serie de atacuri transfrontaliere din partea Pakistanului. Politica lui Nixon și Kissinger de susținere a Pakistanului într-o perioadă de brutalitate și agresiune nedisimulată a jucat un rol semnificativ în împingerea Indiei către o aliniere cu Uniunea Sovietică. Nixon și Kissinger au injectat neîncrederea în Statele Unite în fundațiile politicii externe indiene, divizând cele mai vechi și cele mai mari democrații ale lumii timp de decenii.

În 1972, Kissinger a fost de acord cu o cerere a șahului Iranului de a furniza ajutor militar kurzilor din Irak care căutau o patrie independentă. Scopul Iranului era de a pune presiune asupra regimului irakian controlat de Saddam Hussein, în timp ce Kissinger căuta să împiedice intrarea sovieticilor în regiune.

Schema se baza pe credința kurzilor că Statele Unite susțineau independența kurdă, un punct pe care șahul l-a notat. Dar SUA au abandonat kurzii în ajunul unei ofensive irakiene în 1975, iar Kissinger a remarcat rece că „acțiunea secretă nu ar trebui confundată cu munca misionară”. Înfrângerea irakiană a kurzilor l-ar fi împuternicit pe Hussein să ucidă sute de mii de oameni în Kurdistan.

Tot Henry Kissinger este artizanul operațiunii Condor, o serie de imixtiuni aproape armate în politica statelor din America Latină, vizând căderea regimueilor democratice alese, suspectate de afiliere la doctrine de stânga, cu dictaturi militare brutale. Este cazul Argentinei și a vecini sale, Chile, încăpute, în urma unor lovituri de stat, pe mâna unor dictatori cumpliți, ca Jorge Videla și Augusto Pinochet, regimuri autoritare respomsabile de zeci de mii de morți și sute de mii de încarcerați și torturați.

După ce Kissinger a părăsit serviciul guvernamental în 1977, a fondat Kissinger Associates, o firmă de consultanță geopolitică. Public, Kissinger a sfătuit constant decidenții politici americani să manipuleze politica SUA pentru a se adapta la interesele și acțiunile puterilor străine importante, cum ar fi Rusia și China. Aceste poziții erau în concordanță cu disponibilitatea demonstrată de Kissinger de a renunța la drepturile altora pentru a obține un avantaj pentru SUA. În mai 2022, Kissinger a susținut public că Ucraina, o victimă a agresiunii neprovocate de către Rusia, ar trebui să cedeze părți din teritoriul său recunoscut internațional ocupat de Rusia.

De-a lungul decadelor, viziunea amorală a lui Kissinger asupra interesului național a produs propriul set de dezastre. Nu și pentru Statele Unite, devenite o superputere. Îl putem acuza  de foarte multe pe Big Henry, dar nu putem să nu observăm că patriotismul său, chiar pervertit, este patriotism.