La Caracal și în toată țara

de Basil Mureșan

1. Identificarea problemei/problemelor

2. Analiza cauzelor problemei/problemelor

3. identificarea de soluții alternative cu acțiune asupra cauzelor, pentru eliminarea sau diminuarea problemelor.

Parcursul ăsta nu-l văd nicăieri si concluzionez (speculație) că:

A. Cei care au atribuții de administrare în domeniu sunt niște habarniști.

B. Cei care au atribuții în domeniu urmăresc altceva decât rezolvarea problemelor (imagine, capital politic, avantaje electorale, prezervarea unor privilegii).

Exemplu:

Problema: acțiuni ineficiente ale autorităților (s-a așteptat ora 6,00).

Cauze:

– procurorii nu cunosc legile – este în sine o altă problemă.

Cauza problemei incompetenței procurorilor: slab pregătiți, selecție deficitară, blazare etc.

– slab pregătiți

— sunt absolvenți de drept cu licență – cauza o poate reprezenta neseriozitatea examenelor de licentă, deficit sistemic al mediului universitar populat de politruci etc.

— sunt pregătiți de INM (cei mai tineri fiindcă cei mai vechi au intrat în profesie fără nicio evaluare)

– selecție deficitară

— selecția se face prin examen de admitere la INM, dintre candidați care nu trebuie să îndeplinească niciun alt criteriu decât să fie licențiati in drept (intră avocați cu experiență si puțoi de 24 de ani fără nicio experiență, cu probleme de pubertate. De regulă puțoii au mai multe șanse fiindcă au materia proaspătă din facultate – evaluare care pune accentul pe memorare – care caută tocilari. Caracterul sau experiența nu au nicio relevanță).

– blazare

—- nu răspund pentru erori. Lipsa responsabilității este problema în sine.

Lipsa responsabilității ca problemă.

Cauze:

– abuzurile si incompetența procurorilor este judecata de CSM (CSM are conform constituției monopolul anchetării abaterilor magistraților), mai exact de secția pentru procurori din CSM (adică propcurorii se judecă ei pe ei, în flagrantă contradicție cu principiul de drept privind inexistența unui interes în cauzele deduse judecății. Atenție, nu judecătorii judecă ci propcurorii devin judecători iar judecătorii sunt excluși). Procurorii din CSM este sunt desemnați/aleși de catre procurori, dintre procurori. Astfel aleșii procurorilor, tot procurori, capătă un rol de sindicalist al procurorilor și astfel va avea reflexul și interesul de casta (dacă mai vrea să fie ales în CSM) de protejare a colegilor care au calcat pe bec.

– sunt platiți de guvern, de stat – de unde apare un reflex de a servi guvernul format din politicieni. Apare un joc al serviciilor reciproce între procurori si politicieni cu rezultate ușor de anticipat: eu mușamalizez, tu mă susții in parcursul profesional, eventual angajari ale rudelor si prietenilor in funcții de muls domeniul public, tot cu responsabilități zero, actvități zero și salarii mari. Apare o încrengătură urâtă între politicieni si procurori cu consecințe clare – afectarea justiției (cea legată la ochi – nu ca să fie independentă ci pentru că-i place cu perversiuni).

… ar mai fi o gramada dar m-am plictisit, că știu că nu se va schimba nimic in sensul creșterii responsabilității, în condițiile în care toate profesiile sunt organizate în caste medievale, partidele sunt caste medievale, și toate castele vizează crearea și/sau prezervarea unor privilegii, privilegiile fiind în oglindă o lipsire de drepturi a celor fara acele privilegii, o anularea a ideii de competitie, competenta si meritocratie, o deturnare a interesului public sau de căpușare a instituțiilor de trupe de șmecheri astfel încât instituțiile publice pierd din vedere scopul pentru care au fost create și singura justificare a existenței lor.

Tot cazul ăsta va duce la:

Manipulare politică – toți politicienii și toată clasa politică se face vinovată de constituirea și prezervarea de privilegii, inclusiv partidele nou-inființate (majoritatea compuse din politicieni care nu și-au gasit loc pe listele de partide – nu au avut girul șefilor de partide).
Creșterea puterii instituțiilor de forță – institutiile iresponsabile tocmai fiindca aveau puteri fara un control adecvat – în detrimeniul drepturilor individului, a democrației și a interesului public (o putere pentru parchete, polițai și politruci).
Justificarea desființării unor drepturi individuale și debalansarea echilibrului, deja dezechilibrat, între drepturile individului și drepturile statului.

Întrebarea pentru cei deranjați de mizeria de la Caracal/din toată țara ar fi:

În ce măsură sunt dispuși să trăiască într-o lume a competiției libere si corecte, a meritocrației, să renunțe la privilegii, cu specificarea faptului că privilegiile sunt tot mai multe si mai consistente pe măsură ce urci pe scara ierarhică și se ajungi astfel la tot mai multe și mai avantajoase privilegii – la marii privilegiati, politicienii, care dețin monopolul modificării sistemului în sensul creșterii responsabilității, cei mai deranjați de ideea de răspundere?

Oamenii ăștia care nu vor o lume normală cu răspunderi proporționale deciziilor și pozitiilor pe care le detin, care vor privilegii – să nu se mai vaite de grija fetei din Caracal fiindca este clar ca nu-i intereseaza, că prin susținerea propriilor privilegii girează, întrețin, participă la modul direct la incompetența care a dus la moartea sau dispariția fetei! Să nu se vaite dacă ajung ei sau cei apropiați lor în situații vulnerabile, determinate de incompetența pe care ei o reprezintă și susțin! Mai bine să bage capul în nisip și să spere că vor avea norocul, sau nu, să nu pățeasca nimic, maiales fiindca sunt pe poziții de privilegiu care le permit să beneficieze de tratamente preferențiale – o iluzie! Să se gândească că oricând, cazurile de malpraxis din casta medicilor cu victime magistrați sau membrii familiilor lor, măcelarite de medici iresponsabili, că le poate veni rândul. Fiecăruia dintre noi îi vor fi rezervate, într-un domeniu sau altul, la un moment dat, surprize neplacute, ghinioane care vor fi adâncite criminal de cei care ar trebui, cu profesionalism și responsabilitate să le asigure servicii publice de calitate corectă.

Gala F. Martin