LA DOI ANI DE CONTRAPUNCT

Neverosimilul s-a produs. CONTRAPUNCT împlinește doi ani. Doi ani ciudați, doi ani foarte grei, foarte interesanți, plini de conținut și de evenimente. Câteva considerații se impun, sunt necesare, nu și suficiente. Pentru că, la ceas de așa zisă sărbătoare, trebuie să tragem concluzii, să vedem lucrurile așa cum sunt, cu bune și cu rele. Și, eventual, să schimbăm ce trebuie schimbat, să evoluăm, să diversificăm.

Piața presei online pare suprasaturată, dar nu e. E loc de idei noi, concepte revoluționare, soluții ingenioasă. CONTRAPUNCT a apărut ca o eventualitate, dar a devenit o parte un pic mai colorată a unui peisaj destul de tern, cel al presei locale. S-a vrut un melanj de artă, cultură, realitate, opinie și informație. A ajuns oarecum asemănător celorlalte publicații, cu diferența notabilă a rubricii Contrapuncții, cea mai citită dealtfel. Deoarece e cu aplecare pe editorial și opinie. Aș putea reproșa Aradului faptul că suntem castrați cultural, aș putea da vina pe Covid, aș putea spune că în orașul nostru există o nescrisă și nespusă și veșnic prezentă cenzură, o frică atavică de a nu supăra sus pușii zilei.

Dar nu ar fi întru totul adevărat. Primul căruia ar trebui să îi reproșez ce nu îmi place la CONTRAPUNCT este persoana care scrie aceste rânduri. Pentru multe: că l-am marketat ca în anii nouăzeci, că m-am luat cu prea multe, dar n-am dezvoltat mai nimic, că mi-a fost, de multe ori, lene și lehamite. Adevărul e că, în ultimii doi ani, s-au întâmplat multe în plan personal, și n-am prea fost eu, cel care se lua la trântă cu fuckin universul. Dar uite că am rezistat. Și am rezistat deoarece sunt oameni care ne citesc. Și sunt mulți. Pentru că, undeva, am păstrat calitatea, un pic înmuiată în nebunie, și servită cu șerbet de sictir, pe pătură de melancolie depresivă. Pentru că oamenii citesc ceea ce le spune ceva. Pentru că mai avem valențe intelectuale, într-un ocean de provinciali snobi și semidocți. Și asta încercăm să facem. Să luptăm pentru libertatea de exprimare, singura pe care nu ne-au luat-o încă. Să zgândărim, să punem pe gânduri, să spunem naibii adevărul. Pentru că adevărul ne va elibera, chiar dacă înainte de asta ne va rupe în mii de bucăți.

CONTRAPUNCT are doi anișori. E un copilaș cu dinți de lapte și o erecție masivă. Pentru că, dacă există ceva ce posedă această publicație, e superbul set de coaie. Și, de fapt, e tot ce trebuie.

La mulți ani, CONTRAPUNCT !