LECȚII DE LA TANTI SĂRĂCIE

Nu, nu mă refer la Clothilde, sau Nuți, sau Raluca, de fapt nu mă refer la nici o tanti sau nene din politică. Acesta e un eseu motivațional, deci are treabă cu politica exact cât are actualul Coldplay cu muzica rock. Și anume deloc. Nah, că am făcut o rimă. Doar că, văzând că motivaționalele e ca maneaua, adică nu dispar, doar se înmulțesc, și nu numai se înmulțesc, ci se intensifică depreciativ (în sensul că l-am văzut pe unul băgând un seminar despre ce-a înțeles el dintr-o carte motivațională scrisă de altul), am prins curaj și mă aliniez trendului, dar în felul meu. Așa apare scrierea de mai jos, și anume ce m-a învățat pe mine sărăcia.

Câteva cuvinte de introducere. Am avut patru perioade de sărăcie extremă în viața mea. Din acelea cu foame și anxietate și durere de suflet. Sărăcia nu e glorioasă, e abjectă, te face să te simți și mai înfrânt. Dar, după ce treci de spaimă, dacă nu accepți înfrângerea, s-ar putea să ieși din ea. Nu, nu vei ajunge milionar peste noapte, dar vei înțelege niște chestii. Vei învăța ceva. Asta am învățat eu:

Prima lecție pe care o înveți e că nimeni nu îți va întinde o mână ca să te scoată din groapa în care ești. Și poate e mai bine așa. Pentru că dacă apare un ajutor, s-ar putea să plătești foarte scump această gură de aer. Șansele să devii sclav sunt mari atunci când ești sărac și speriat de sărăcie. Singurul om pe care trebuie să te bazezi ești tu. Doar tu poți schimba ceva. Îți trebuie curaj, baftă, răbdare. Dar miracolele se întâmplă rar, spre niciodată. Dacă, totuși, vei primi ajutor necondiționat, nu uita asta. Nu îți bate joc de șansă, și apreciază-l veșnic pe cel care te-a ajutat când ți-a fost greu.

Banii pot cumpăra fericirea, atunci când fericirea depinde numai de bani. E a doua lecție pe care m-a învățat sărăcia. Când ești în deșert, fericirea e un pahar cu apă. Tot așa, atunci când ești foarte sărac, când ai pierdut tot, o sumă de bani poate însemna lintea și ceapa și pâinea și, în primul rând, un pic de liniște, să-ți limpezești mintea și să nu faci tâmpenii, din disperare.

A treia lecție sună așa: nu mai crezi că ți se cuvine ceva. E o lecție extrem de importantă, pentru că bate la păcatul preferat al diavolului, mândria. Care este cea mai mare frână pe care ți-o pui singur. Sigur, nu mă refer să devii preș, dar e o mândrie, i se spune mândria prostului, una care te oprește să faci ceea ce trebuie să faci ca să rezolvi o situație. Pentru că toți credem că suntem speciali, că ni se cuvine ceva, și adevărul e că nu, nu avem dreptul la nimic, trebuie să luptăm ca să avem ceva. Orice. Tot aici, legat de această a treia lecție, dacă nu ceri, dacă nu întrebi, răspunsul va fi întotdeauna nu. Și dacă nu faci ceva legat de o problemă, vei rămâne blocat acolo. Ca urmare, trebuie să o rezolvi.

Și vine numărul patru: când ești sărac, înveți să faci lucruri noi. Chiar imperfect, dar înveți. Inventivitatea și creativitatea sunt arme extraordinare în lupta cu viața. Înveți să faci mai multe lucruri deodată. Pentru că trebuie. Înveți trucurile sociale, ca să te poți descurca în jungla de afară. Mai ales că vei observa că oamenii, în ciuda a ceea ce credeai, judecă o carte după copertă. Aproape întotdeauna.

Cinci. Dacă nu îți permiți ceva, neesențial, înseamnă că nu îți trebuie. Cel puțin în momentul acela. E foarte important să îți dai seama de asta, eu de multe ori nu m-am prins, dar lecțiile se repetă până ce le înveți. Lucrurile simple înseamnă cel mai mult. Și fiecare avem o altă înțelegere a termenului. Și fiecare vârstă are o altă înțelegere și, câteodată, înțelepciune.

Și, după ce totul merge spre mai bine, rămâi cu sechele. Cu frica de revenire la situația aceea. Așa că dezvolți o foame, o altfel de foame decât foamea, ceva care te împinge de la spate. Asta dacă nu ești foarte prost. Și majoritatea suntem. De aceea. Cea de-a șase lecție e, posibil, cea mai importantă. Ți sună așa: când ești complet la pământ, nu poți merge decât în sus. Chiar dacă nu te prinzi inițial, vei aprecia cât de departe ai ajuns. Singur.

În fiecare săptămână, în general miercuri sau joi, îmi gătesc linte. Nu numai pentru că îmi place și e sănătoasă, ci spre aducere aminte. Să nu uit cum a fost. Și, cine știe, să mă pregătesc pentru ce vine după alegeri. Uite că am făcut și politică.