luni, 4 februarie 2019

LOVE de Gaspar Noe. O RECENZIE UN PIC ALTFEL LA UN FILM FOARTE ALTFEL

de Basil Mureșan

Numele lui Gaspar Noe este cunoscut cinefililor mai ales pentru Irreversible, filmul lui din 2004, filmul ăla cu Monica Belluci violată, pentru ăia de-au înțeles doar asta din super deranjanta peliculă, o capodoperă de altfel. Gaspar Noe nu e sfios, e chiar pe partea cealaltă, e nerușinat, nebun, foarte tenebros și veșnic îndrăgostit. Dar, ca orice argentinian genial, mutat în Franța, e sclavul unei anume melodrame, chiar dacă are accente hardcore. Cu toate că e super lăudat de critici, studiat prin academii, discutat prin apartamente pline de fum bun, alcool și promiscuitate mai mult sau mai puțin artistică și adorat de fanii genului, Noe nu e pentru toată lumea. Nu atât pentru îndrăzneală, cât pentru inexorabila și cumplit de adevărata tristețe care emană din poveștile lui de dragoste fără happy end. De fapt, în partea cealaltă a happy end-ului.

Un astfel de film este LOVE. Filmul este realizat impecabil, abundă în scene explicite de sex (și când spun explicite, sunt oarecum blând), dar înainte de toate este minunat de trist ca poveste. Cu toate că e, în mare parte, improvizat (scenariul original avea șapte pagini), cu toate că actorii sunt necunoscuți (la cât sex fără perdea e în film sigur ai nevoie de un curaj nebun), filmul spune povești de dragoste și nebunie, cu suprapuneri surprinzătoare și o grămadă de liasson-uri cu viața amoroasă a fiecăruia dintre noi, cu o clară subliniere în cazul celor puțini, dar aventuroși. Un experiment în vizual, dar și în ceea ce privește curajul privitorului.

Personal, filmul m-a lovit ca un berbec, fix în plexul solar. Nivelul de adrenalină, sexualitate și intertextualitate a fost depășit doar de relaționările dintre film și realitate. Caz în care nu mai știu dacă viața bate filmul sau invers. Un film excepțional, pe care aș fi vrut să-l fac. Sau, poate, într-un fel, îl fac chiar acum.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo