marți, 26 noiembrie 2019

LUCS ȘI OPULENȚĂ (18+)

de Basil Mureșan

Și a fost și Arad Fashion Days. Și a fost bine, chiar excepțional, față de ceea ce se credea că va fi. Vedeți voi, heităreala asta de cucoane nepenetrate, atât de întâlnită pe meleagurile astea, te face la un moment dat să crezi că nimic nu mai merge, că totul se scufundă. Ei, unele chestii mai cad, dar despre gravitație mai târziu. Rămânem încă pe vibe-ul bun, al unui eveniment organizat foarte bine, cu nume de ștaif, dar și cu tineri creatori, care nu s-au făcut de râs. Vreau să îl amintesc aici pe Paul Micșa, o surpriză plăcută, o colecție care a adus un suflu de proaspăt. A fost o gală foarte mișto, sonorizarea a fost excelentă, iar Palatul Cultural, o emblemă a orașului adevărat, este un loc perfect pentru astfel de manifestări. Dar, ca întotdeauna, scârba din mine mă împinge să văd și lucruri oarecum altfel. Că n-aș fi eu, doar cu inorogi și floricele. La mine în vis e ca în realitate, unicornii mânâncă florile dalbe și cacă curcubee. Unidirecțional.

Avea dreptate prietenul Maurice, când spunea că există o mare diferență între provincie și provincialism. Așa-i, provincia creează valori perene și evenimente valoroase. Provincialismul  aduce nenorocirea vizitatorului care nu înțelege nimicuța. M-a mâncat în cur și m-am scărpinat cu carbid, adică am stat la prima seară, destul cât să văd prăbușirea în forma ei cea mai plenară. Și anume o grămadă dintre cei care au venit să vadă Arad Fashion Days. Nu mă dau expert în modă, nici măcar nu cred că ar trebui să scriu despre asta, dar uite că am tupeu cu carul mare și scriu, mai ales că am văzut pe acolo câteva stele căzătoare, varianta ursa mică și mijlocie, dezastre în îmbrăcăminte, că de comportament vorbim în altă nocturnă, după miezul nopții.

Reguli de bază, fetelor dragă: dacă ai imprimeu cu animal nu trebuie să cântărești mai mult decât animalul în cauză, dacă ai o rochie mai cu sclipici, nu mai pune și două kile de haur și un magazin de gablonțuri pe tine, nu purta Prada ca și cum ai căra crucea lui Christos, adică nu te gâbi, mai pe românește. Există o vârstă și anume picioare pentru fusta mini, dacă celulita ta e mai avansată decât epidemia de Ebola în Congo, poate e bine să o acoperi, că au și bufet rece acolo și sigur nu există destulă băutură pentru ca să putem rezista. Ca principiu, ar fi indicat să nu ai pe tine mai multă tencuială decât o clădire secession aflată în renovare. Ah, și dacă tot te duci la un catwalk, nu dormi pe scaun, că e de porc. Oamenii ăia se dau de ceasul morții să facă un show reușit, iar tu horcăi ca o gâscă umplută. Dacă n-ai păr fain, pune-ți o pălărie, că se poartă, nu-ți capsa craniul cu meșe de păr care ți se potrivesc exact ca nuca în perete. Și spală-te pe cap, for god’s sake.

Tu-i mama mă-sii, hai să nu fim cum cred ăia din orașele mari că suntem, și suntem, hai să îi păcălim o seară, hai să încercăm să fim la înălțimea unui eveniment de modă, nu o gașcă de reeșapate și nefutuți, în căutare de senzații tari pe bază de pastile de țânțari și vin ieftin. Hai să încercăm să ne autodepășim suficiența de țăran de oraș, hai să nu-i pedepsim vizual pe cei ce inițiază curente în modă, hai să încercăm să nu ne mai dăm domni și domnițe, când de fapt ne spălăm la lighean și aruncăm banii pe țoale de firmă care nu ne vin bine. Hai să avem o atitudine mai demnă, că poate ni se potrivește mai bine decât stilul ăsta de circ ieftin, cu paiațe și paiete.

Iar eu, eu ar trebui să slăbesc. Că de tăcut, nici vorbă.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo