miercuri, 23 noiembrie 2022

MANTRA

de Basil Mureșan

Citesc, siderat, următoarele într-unul din sutele de rubrici de horoscop:” Deși toată lumea speră la minuni și lucruri bune pe final de an, mai ales că se apropie atât Crăciunul, cât și Revelionul, astrologii anunță un val de dezamăgiri pentru 3 dintre zodiile feminine ale horoscopului. Specialiștii în astrologie prevăd lucruri haotice în viața celor 3 zodii feminine lovite de ghinion la finalul anului 2022! Despărțirile nu sunt ușoare pentru nimeni, însă știm cu toții că femeile se consumă, psihic și sufletește, mai mult decât bărbații.„ Urmează o descriere foarte detaliată a felului în care o să-și ia țeapă respectivele doamne. și nu pot să nu mă gândesc la faptul că unele cititoare vor lua scrierea asta în serios, vor căuta și găsi semen clare de fraudă masculină și-și vor dinamita propriul meci, fără ca să fi fost nevoie. Dar nu e vorba despre ce tâmpenii se scriu pe mainstream media, asta a pentru altă dată. Întrebarea pe care mi-o prun e: câtă nevoie ave, de acest tip de confirmare spiritual? Unde ne oprim? Ne mai oprim?

Sunt ceea ce se cheamă un ateu spiritual. În sensul că, deși nu cred în existența vreunei divinități care creează și conduce, în destin și reîncarnare, sunt deschis să admit posibilitatea de a mă înșela. Premisa pe care pornesc este nu una neapărat spirituală sau științifică, ci istorică. Acum 500 de ani, majoritatea europenilor credeau că pământul e plat și se sprijină pe spinarea a patru elefanți gigantici. Acum două secole, se credea că există o galaxie, îi ziceau roi stelar, iar acum numărul celor descoperite a trecut de o sută de miliarde. De aceea, nu știu cu certitudine că nu vom descoperi, în următorul mileniu, toate lucrurile care acum par bazaconii mai mult sau mai puțin esoterice. Doar că acum, acum nu știm cu siguranță.


Credințele au un rol deosebit, și nu am să iau la mișto nici o religie, vreodată, dacă ea nu e împinsă la fanatism sau exagerare. Poți să crezi că divinitatea e un unicorn roz cu coadă albastră, dacă asta te ajută. Dar nu mi-l băga și mie pe gât, și dacă eu nu-l văd nu înseamnă că sunt un dobitoc neevoluat. Doar că nu luăm același fel de pastile. Divinitatea, credința ne-a adus ordine, și bine, și calm, și speranță, nu doar inchiziție și ignoranță. Divinitatea e foarte bună, mai ales când nu îți asumi greșelile, trebuie să dai vina pe cineva și nimeni nu-i acolo, în afară de tine.


Din 1990, am prins patru mari valuri de explozie a esoterismului la mase. Prima a fost imediat după revoluție. Era și normal, o explozie de libertate însemna și libertatea la credință. Au apărut zeci de mii de cărți, de la imnuri vedice la incantații africane, de la zodiace chinezești la budhism incipient. Al doilea val a fost prin 98. Era greu în România, se cam sfârșiseră rezervele strategice de speranță, credința era singura salvare, iar pentru debusolații degenerației mele venise vremea găsirii de răspunsuri. Care erau la îndemână. Așa au apărut primele mari spirale, meditația transcedentală a renăscut, pietrele și ansele au devenit ustensile la modă. Al treilea val a venit prin 2007, chiar înainte de criză. Cabala, numerologie, demonologie, hermeneutică, serafism, religii vedice, șamanism și zoroaștri, toate într-un amalgam preapocaliptic.


Apoi, câțiva ani de calm aparent. Și iată-ne la al patrulea val esoteric, pornit prin 2015. Acum, vedetele sunt energiile, bio și nu numai, sinergia universală, chakrele, meditația, bolurile tantrice tibetane, cam tot ce e oriental, dar amestecat neaoș și balcanic cu noțiuni de ortodoxie, cărți motivaționale, incantații, rune, zodiac, dimensionarea 4G, veșnicul Mercur retrograd, luna sângerie, un pic de magie gri (adică magie alba neagra), tarot și transmutanță dimensională. Cosmosul vorbește cu noi, încercăm să-l înțelegem, suntem în pragul unei mari revoluții spirituale, luna sângerie ne face să facem lucruri neînchipuite, da, ei sunt acolo și, în mod convenabil, sunt de vină pentru o grămadă de tâmpenii pe care, dacă n-ar fi fost, nu le-am fi făcut, nu-i așa?


Am aflat că există circuite itinerante de inițiere. Adică sunt oameni ce se duc la seminarii, pe undeva pe lângă Brașov, să intre în legătură cu eul interior și cu centrele energetice dacice, romane, cumane și, doar miercuri dimineață, pecenege. Stau acolo o săptămână, la o pensiune cu patru margarete, meditează și scriu o scrisoare celor care i-au rănit, sau pe care i-au rănit. Apoi o ard sau îi dau drumul pe pârâu. Pentru că așa intră în circuitul energetic universal, și ăla/aia de-i destinatar va înțelege limbajul ăsta criptat. O mică paranteză. Săptămâna costă patru mii de lei. De participant. Nu o să discut în termeni motivaționali, ci de eficiență. Poate un telefon, un mail sau o discuție față în față iese mai ieftin, iar dacă destinatarul e mort, poate un gând bun ajunge oarecum mai departe. Nu neg faptul că, poate, faci un pic de pace cu tine însuți, dar la banii ăia poți face mai mult bine ajutând, de exemplu, niște sărmani. D-ăia care n-au auzit în viața lor de Dolpopa Sherab Gyaltsen. Numa zic.

Bunică-mea ghicea în cafea. Veneau babele să le citească baba-n zaț. La un moment dat, am văzut că una nu mai ajunge. Am întrebat-o pe buna de ce nu mai vine. A murit, zice. Dar nu i-ai spus tu ultima dată că o să aibă o viață lungă și o să cunoască oameni interesanți? Păi, poate asta face acum, zise buna, are viață veșnică și cunoaște oameni interesanți. Pe lumea cealaltă.


Așa că, ce ziceți, că tot e la modă, o punem de-un cult? Vin și eu, să fiu guru, să vină fetele să medităm împreună, vin imediat, doar să-mi beau ceaiul de susan negru și să-mi cânt mantra.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo