MINCIUNI ALBE, MINCIUNI NEGRE

Voiam să scriu un material despre cum și cât de ușor se etichetează oamenii, mai ales în spațiul strâmt și lugubru al (in)conștientului colectiv din fostul nostru oraș. Dar am avut o discuție nu neapărat aplicată, în care s-a adus vorba despre minciună și cât de rea e ea. Chiar dacă e vorba de minciuni mici, nevinovate, sau de ascunderea unor adevăruri, câteodată dureroase. Persoana cu care am avut acest dialog consideră că minciuna este eminamente distrugătoare, în orice formă a ei, deoarece amputează încrederea. Care e baza unor relații sănătoase. Carevasăzică, adevărul nu numai că te va elibera, ci te va face să trăiești fericit. Eventual, până la adânci bătrâneți.

Ca orice mincinos sadea, m-am simțit oarecum cu un roi de muște pe o căciulă imaginară. Și, ca orice mincinos care tocmai a fost prins cu minciuna, am trecut la apărare pasiv-agresivă. Dar nu chiar pe moment, că nu îmi vin textele așa, pe viteză, câteodată mai stau și colcăie, așa că ne-am luat cu altele, și gata. Ceva mai târziu, am avut momentele de singurătate, pe care le prețuiesc tot mai mult, ce mi-au permis să încerc să rezolv o dilemă. A mea.

De ce mințim? E bună minciuna? Ajută pe cineva? Există minciuni albe și minciuni negre? Încerc să răspund la întrebările astea, și să-mi răspund, în același timp. Poate mai mult mie decât celorlalți. Da, toată lumea minte. La un moment dat, sau în mult mai multe momente. Mințim ca să ne protejăm. De ceva real sau de ceva imaginar. Mințim ca să protejăm, sau pentru că așa credem că protejăm. Mințim ca să ne dăm mari, ca să inducem în eroare. Mințim ca să amânăm inevitabilul. Mințim pentru că îi vedem pe alții mințind, și o duc mai bine decât noi. Mințim pentru că ne place o realitate înșelătoare, în care avem iluzia că deținem controlul. Mințim ca să păstrăm ceva ce, probabil, nu am avut niciodată, dar era așa plăcut să avem. Mințim din comoditate, mințim pentru bani, pentru avantaje de tot felul. Sinceritatea e extraordinară ca și concept, imposibil de pus în practică în mod absolut. Nu, nu îți stă bine părul, vorbești aiurea, nu îmi place cum ai făcut sex, dar nu pot să îți spun asta, pentru că te-ar durea, și poate ar fi consecințe negative pentru mine. Da, cred că te-ai îngrășat, ai scris o tâmpenie, muzica pe care o asculți e nașpa, cred că bați câmpii, dar n-o să îți spun, că poate mă bați, sau te superi, sau pleci. Nu, tata, nu ți-am furat țigări, da mama, am fost o fată cuminte aseară, nu i-am supt-o lui Costel de la doi, așa e iubitule, o ai mai lungă și mai tare decât a unui Massai, și nimeni nu fute ca tine.

Minciuna ajută social. Cunosc oameni care și-au croit drumul prin viață mințind, cunosc persoane care-și mint inclusiv sufletul, ca să poată prinde o zi în plus. Minciuna e un bun al umanității, e liantul suprem al lumii. E plapuma sub care colcăie gândacii atât de necesari supraviețuirii noastre ca specie. Întregul joc politic se bazează pe o pânză de minciuni, jocul numit viață e condiționat de eschivări și neadevăruri. Familia se bazează pe minciunile pe care le dezavuează cu atâta patos. Credința, religia, banii, dragostea…

Există minciuni albe și minciuni negre? Neadevăruri vindecătoare și minciuni odioase, care distrug totul? Depinde de punctul de vedere și, mai ales, cu tristețe, deznădejde și dezamăgire o spun, depinde dacă ești prins sau nu. De multe ori, adevărul iese la iveală. Iar mincinosul, dacă e pe fază, îl spune el, înainte de a apare pe feed-ul general. Crezând că asta îl face mai puțin mincinos, crezând că scapă. El nu scapă, dar unii oameni au o atitudine mai laxă față de minciună. Iertarea mincinosului înseamnă, de multe ori, o nouă șansă a acestuia de a minți. Pe de altă parte, a nu-l ierta nu e neapărat o lecție pe care acesta o va înțelege. Și, de fapt, cel care iartă, minte la rândul său pe cineva. Pe mincinos, spunându-i că l-a iertat complet, sau pe sine, spunându-și că nu se va mai întâmpla, că a fost doar o dată.

Gata. Prea multă filosofie. Adevărul te va elibera. Dar, înainte de asta, te va rupe în mii de bucăți. Lent și dureros. Sau poate nu. Ce știu eu? Poate toată scriitura asta e o minciună. Dar eu sunt un mincinos care a spus că a scris o minciună. Deci, e un adevăr?