joi, 7 februarie 2019

MOLNARISME. Arad + Eu = Love?

de Mihai Molnar


Oricât aş încerca, din păcate nu pot spune că iubesc, cum ar spune o prietenă dragă, acest #pARADis. În acest #pARADis viaţa pare simplă, toată lumea crede că nimeni nu ştie nimic despre nimeni, dar totuşi toată lumea ştie tot despre toţi. Deci, concluzionăm, Aradul nu este un oraş simplu. Poate, doar cu o mentalitate mai simplă.

Prea multe figuri (chiar şi de stil), mulţi se consideră atotştiutori. Noroc că există facebook. Fiecare poate să-şi expună părerea. Din păcate nu tot timpul păreri bune. Din contră, am ajuns să ne spălăm rufele via facebook, indiferent că sunt rufe personale, rufele vecinului, rufe de politician sau chiar şi rufe curate.

Din păcate, recent mi-a spus un amic de peste hotare, că îi pare sincer foarte rău de clădirile istorice din Arad, care, crede el, reflectă sufletul arădenilor care trăiesc acum în acest oraş de pe Mureş. A văzut şi Palatul Cultural… în sfărşit o investiţie lăudabilă. Dar îmi doresc să nu intrăm în detalii de genul ce tipuri de evenimente se vor, sau deja se organizează acolo. Poate cu o altă ocazie.

În Arad orice e de închiriat sau de vânzare, atâta timp cât e în normele acestui… cum aş putea spune… dacă se integrează… nu în absolut, ci în “come se dice”… “standarde locale”?

Administraţia oraşului de pe Crişul Repede ne-a cam servit-o în ultimii ani. Pentru “necunoscători” aş spune că acel oraş, reşedinţă de judeţ, cu o administraţie locală performantă şi cu implicare cetăţenească au reuşit să dovedească inclusiv Capitalei, că provincia se poate dezvolta. “Întotdeauna în unul din oraşele din Uniunea Europeană cineva face lucrurile mai bine decât tine într-un anumit domeniu. Prin urmare, soluţia pentru a dezvolta rapid, pentru a recupera întârzierile este să iei acel model de bună practică şi să îl aplici cu rapiditate în oraşul pe care îl gestionezi. Din Austria, de exemplu, este copiat conceptul de mall de servicii, deci primăria nu este doar o primărie simplă, ci adună şi alte servicii: bancă, Poşta Română, toţi deţinătorii de utilităţi din municipiu, în aşa fel încât intrând în primărie, cu o singură oprire, să rezolvi şi alte probleme.” E declaraţia domnului primar Ilie Bolojan, pentru Digi24.

Facem alianţe, pentru că, neoficial, a început campania electorală. Doamna Corina Creţu, comisar european pentru Politică Regională, ne-a atras atenţia încă în Decembrie, că poate abia în 2021 s-ar putea începe să se facă anumite demersuri. Iar dacă se vor face sau nu, depinde de cum vor decurge negocierile pentru viitorul Acord de Parteneriat (2021 – 2027) între Comisia Europeană şi, atenţie, România, nu Vestul ţării. Din păcate putem preconiza ce se va întâmpla. Bucureştiul, niciodată nu va renunţa şi nu va da libertate de mişcare Transilvaniei sau “puşculiţei de bani”.

Deocamdată, spre bucuria celor din Bucureşti, noi suntem captivi într-o buclă temporală în care ungurii vor să ne fure Transilvania, secuii îşi cer autonomia, iar tot românul e fericit pentru că aceste lucruri nu se realizează. Probabil, această fericire euforică determină aproximativ 10 români/ zi să părăsească ţara mult iubită. Conform unui raport al ONU, în perioada 2010 – 2015 România fost a doua ţară într-un top mondial al migraţiei, după Siria. Eu nu-mi aduc aminte să fi avut în acea perioadă în România vreun război civil. Din 2017, situaţia devine şi mai critică, şi încep să plece preponderent oameni realizaţi financiar, clasa mijlocie, cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani. Dar niciunde nu se specifică dacă aceştia sunt români sau maghiari, germani, ruşi, sârbi sau slovaci.

Poate ar trebui să ieşim din bucla asta temporală, ar trebui să ne ridicăm capul şi să privim în sus şi spre viitorul nostru. Am rămas puţini şi tot mai mulţi pleacă. Vreau să cred că noi, cei care am rămas, credem şi susţinem că nimeni nu vrea să rupă România, nimeni nu vrea desprinderea Ardealului de România. Şi românii, şi ungurii îşi au naţionaliştii lor care nu fac altceva decât să dezbine. Vreau să cred că ne dorim normalitate, convieţuire, înţelegere şi nu faultare, pentru că în ultima perioadă suntem doar faultaţi.

Avem o moştenire culturală, avem o mândrie, avem ce nimeni nu poate înţelege, deşi cunoaşte cuvântul. Avem diversitate. Pentru a deveni o comunitate europeană normală, trebuie să ne reinventăm. Să ne respectăm. Nu sunt lucruri grele. Iar Aradul a avut tot timpul oameni speciali care au avut ce transmite lumii întregi. Ceea ce avem astăzi este moştenirea noastră. Foarte multe personaje arădene au depus eforturi mari ca să ajungem până aici. Însă doar de noi depinde ce va urma şi ce vom lăsa în urma noastră.  Avem nevoie de un “reset mental”, să regândim, să vedem ce ne înconjoară. Nu doar politic şi administrativ se pot soluţiona probleme. Trebuie să avem aşteptări, trebuie să fim hotărâţi şi să ştim ce vrem de la viaţa noastră, şi nu în ultimul rând trebuie să ne analizăm pe noi şi să ne întrebăm ce am făcut pentru comunitatea în care trăim.

– Mihai Molnar-

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo