marți, 1 februarie 2022

#molnarisme – Gânduri căcăcioase

de Mihai Molnar

Gândul nr. 1

Stau și sorb un ceai negru cu lapte. N-am scris de foarte mult timp. Mă gândesc oare cât de adâncă e groapa plină cu căcat și cât ne mai afundăm? Cât de adânc e puțul gândirii și ce părere au oamenii despre triunghiul conjugal sau despre împerecherea bizonilor.

Gândul nr. 2

De luni întregi sunt cu gândul la un film SF, fără OZN-uri sau tot felul de viețuitoare ciudate, cred că din 2006, pe nume Idiocracy. Ar putea deveni foarte ușor Noua Biblie, Cartea Cărților sau bazele unei noi biserici neo- ce vreți voi?

Gândul nr. 3

Mai am câțiva neuroni, deși când sunt supărat, uitându-mă în oglindă,  îmi văd un ochi mai mare decât celălalt, o fi un semn al unui mini-AVC realizat sau nerealizat încă, de care nici eu nu m-am prins că s-ar fi produs sau nu. Presupun că s-ar întâmpla/s-a întâmplat după vreo ieșire cu prietenii, sau poate chiar cu ăialalți care vor să se arate prieteni de fațadă. Toți urmăresc ceva. Inclusiv tu, cititorule. Toți vor să fie mai importanți, iar unii chiar se cred, și sunt ținuți pe un piedestal imaginar (da de unde…), inclusiv eu. Sunt o ființă umană, și-apoi e logic că lumea se învârte în jurul meu. Că așa e sau nu, s-o dăm pe modernism: who cares (mai pe românește: cine-i curios?)

Neuroni: este! Avem, dar nu vindem. Cum să nu fie… fug acolo la mansardă, simt că e un concurs, nu realizez unde fug, deși neuronii mei încearcă să-mi transmită ceva. Că e direcția bună sau nu, habar n-am. Ne lăsăm duși de val, ne considerăm atotputernici, deasupra tuturor și suntem fermi convinși că moartea e singura datorie pe care o vom plăti.

Gândul nr. 4

Am găsit prin arhvivă un mesaj scris de un prieten înainte de alegerile locale arădene, mai exact în timpul campaniei electorale. El spunea așa:

Doresc să-mi exprim o părere cu ocazia alegerilor, momentul când, sper, putem să decidem soarta acestui oraș și, implicit, soarta de a trăi într-un oraș mai bun pentru copiii noștri.

Nu fac parte din niciun partid, nu fac reclamă gratuită la nimeni, doar doresc să trăiesc într-un oraș pe care îl iubesc și care mă reprezintă.

Aradul în anii ’90 avea 190 000 mii locuitori. Azi nu cred că mai suntem 150 000. În ritmul acesta o să ajungem la 100 000 de locuitori,  oraș muncitoresc fără perspectivă. în umbra a două metropole: Timișoara și Oradea. Dacă reușim să punem la conducerea orașului oameni competenți, cu viziune, interesați de binele orașului, în următorii ani exodul de persoane va scădea.

Tinerii competenți nu rămân astăzi în Arad și în condițiile actuale nici nu vor rămâne. Ducem lipsă de talente și personalități în toate domeniile.

Îmi doresc un oraș cu un centru istoric frumos, întreținut,  modernizat și regândit, nu unul distrus, plin de gunoaie și cerșetori, de mașini și parcări, cu piste de biciclete de proastă calitate construite pe mulți bani, dar care au dispărut în mare parte după 2 ani. Îmi doresc universități de calitate, nu fabrici de diplome pentru cei care vor o hârtie, doresc o cetate pentru public, nu promisiuni și minciuni după 16 ani de nerezolvare, doresc o viață culturală și sportivă și la fel doresc oameni competenți care să ridice acest oraș, nu slugi și executanți.

Zic – AVEM NEVOIE DE O SCHIMBARE, ORICARE AR FI, O DIRECȚIE NOUĂ, O VIZIUNE NOUĂ!

Vă rog să vă gândiți la acest mesaj și să promovați ideea mai departe. Să nu subestimăm puterea mesajului transmis prin această cale, acesta putând fi mai puternic decât orice reclama TV, fiind spuse de oameni de încredere.” – Andrei Bartiș, 2020

Analizați. Rumegați. Cugetați. Lăsați neuronii să zburde.

Oare ce s-a schimbat de când s-a scris acest text?

Dacă răspunsul vostru este DA, continuați să citiți următoarele rânduri.

Gândul nr. 5

Karma sucks (f*ck karma)… multe citate celebre, uneori chiar se nimeresc și autorii… cam asta înseamnă mediul online. Același mediu online care ne arată că aproape întreaga planetă e populată de niște cercetători autentici și nu în ultimul rând, suntem cei mai deștepți . Și cam asta e realitatea… fiecare dintre noi cercetează ceva, fiecare individ este deștept. Scoate cuvinte pe gură… nu? Ca de exemplu cuvântul „bunăstare”!

Uneori mă întreb dacă suntem sau nu în vârful lanțului trofic? Am clarificat deja că politicienii nu sunt oameni, sunt simpli politicieni. Adică s-au născut oameni, putem confirma, doar că, undeva și cândva, le-a dispărut (evaporat) coloana vertebrală transformându-se în politicieni.Deci concluzia ar fi că politicienii sunt în vârful lanțului trofic. Datorită lor în România există prosperitate și situație materială bună. Adică bunăstare. Ei fac tot ce le stă în putere, lucrează zi și noapte ca populația să poată savura frumusețile vieții, acasă, la căldură, în sânul familiei. Vorbim de aceeași familie, așa zisă tradițională, unde “tradiționalitatea” constă în faptul că părinții probabil lucrează prin străinătate iar bunicii au grijă de copii. Avem de-aface cu o Românie prosperă, cu cetățeni veseli, peste media europeană.

Avem norocul de a trăi într-o societate fără griji, o lume unde nu există pandemie, iar cea mai mare problemă al unora este de ce închid cluburile la ora 22. Da chiar, acum serios…

Gândul nr. 6

România este leagănul bunelor maniere, de unde Cultura fuge pentru că totul e la locul corect, și la prețul ideal.Suntem galanți, cizelați, deștepți și culturalizați. Imediat uit… vă recomand să citiți ceva ce e mult mai interesant decât ciorna asta scrisă de mine… știați că avem o Strategie Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030?

link click aici >>>http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/despre/

Serviți, vă rog… insist. Eu am râs bine, chiar dacă termin cu o vorbă tot mai des auzită de la Nașul meu: Vestea proastă e că sunt vremuri de căcat! Vestea bună e că o să ne ajungă la toți.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo