MOLNARISME. ÎŢI PLACE PIZZA?

Scriam într-un articol că “în Arad orice e de închiriat sau de vânzare atâta timp cât e în normele acestui… cum aş putea spune… dacă se integrează… nu în absolut, ci în “come se dice”… “standarde locale”?

Am ajuns să definim standardul arădean ca şi un Kaufland sau Lidl la poarta ta, mai nou şi Profi sau Penny. Acum când fabricile din Arad preferă să părăsească oraşul de pe Mureş pentru că nu mai au forţă de muncă, se contruieşte încă un supermarket unde arădenii să-şi cheltuie banii.  Care bani? De unde? Din gheşefturi? Poate.

Paradisul unora a devenit iadul altora. Fiţe prin cafenele şi cluburi, femei şi bărbaţi debusolaţi, majoritatea persoanelor care se plimbă prin centru au feţe supărate şi îngândurate, o generaţie nouă care nu promite prea multe, aproape nimic şi nu intrăm in detalii despre activitatea Administraţiei, dar felicităm Poliţia Locală care a amendat nişte tineri pentru că au confundat cartierul de unde provin cu parcarea din centrul Aradului.

Tineretul pleacă, nu rămâne. De ce ar rămâne? Ce le oferă Aradul? Ce le oferim noi? În calitate de părinţi cu conştiinţa împăcată, spunându-ne că aşa e mai bine pentru ei, ne fugărim copiii de acasă, dacă se poate încă de la vârsta de 14 ani îi trimitem în alte oraşe sau ţări şi sperăm că ei vor reveni cândva, cu o altă mentalitate şi vor schimba ceva. Nu revin niciodată. O să vină maxim în vizită. Dacă au pe cine vizita. Şi aici nu vorbesc de cei care pleacă cu lanţ de aur şi se întorc cu maşini de lux luate în leasing sau furate.

Aradul nu e un caz izolat, probabil acest fenomen se întâmplă şi în Şomcuta Mare, Caracal sau poate chiar în toată ţara. Mai ales în zonele defavorizate. Totodată încep să înţeleg de ce nu se organizează evenimente mai de anvergură. Pe lângă faptul că firmele nu sar să ajute (sponsorizeze) evenimente locale, spiritul civic dispare încet dar sigur. Dar acest aspect va fi disecat într-o altă contrapuncţie.

Am ajuns un oraş de semiproteste unde băieţii buni duc o luptă grea împotriva bărbaţilor puternici, fetele asistă mirate la promenadă şi habar n-au încotro să o apuce, dar uneori îşi flutură batistele sau eşarfele în semn de respect pentru competitori. Câştigătorii se ajung cu fetele care şi până atunci şi-au făcut simţită prezenţa pe corso-ul arădean, doar că dădeau impresia de inabordabile. Ceea ce nu realizează aceşti bărbaţi puternici este, exact cum au specifiat Roxana şi Basil în articolele anterioare, că au devenit oficial provideri, prin definiţie. După eşec băieţii buni se întorc în bârlogurile lor, îşi ling rănile şi se pregătesc pentru un nou turnir, sau poate nu.

Unii se sinucid la vârste fragede, alţii devin antisociali şi foarte puţini reuşesc să-şi revină. Aceştia din urmă îşi revin pentru că au prieteni care îi susţin, îi înţeleg şi văd în ei potenţialul. Un prieten de-al meu, care face parte din categoria băiat bun, a găsit reţeta ideală de a-şi tria candidatele chiar şi pentru o noapte furtunoasă. Crezându-se un om simplu, un singur aspect îl interesează în Arad când vorbim de un netflix & chill. Dacă frumoasei viitoare candidate îi place pizza sau nu. El nu o să devină niciodată un provider pentru că nu caută să devină. Pentru el viitorul fericit se găseşte într-un alt oraş sau poate o altă ţară. S-a săturat de figurantele din zonă care pe lângă piticii de pe creier se cred premiul cel mare pentru un băiat bun. Dragelor, nu sunteţi. Cele care sunt acest premiu din păcate nu se comportă cum vă comportaţi voi.

În schimb, aceşti bărbaţii puternici, cei care înving şi insultă de cele mai multe ori băieţii buni, sau să spunem providerii, urmează să se căsătorească.

Fetele cărora în acele momente le zăngăne capul de fericire îşi creează un norişor roz, se mărită, fac şi 2-3 copii, iar pe la vărsta de 30-35 de ani conştientizează că poate nu sunt fericite şi poate nu au făcut cea mai bună alegere. Divorţează, se simt pierdute în spaţiu şi se gândesc la anii care au trecut. În urma întâlnirilor cu fetele decid că nu se mai lasă călcate, urmează feng shui-uri, nenumărate cursuri de dezvoltare personală, iar după ce devin experte în tot felul de terapii aromatice şi naturale, după ce se satură să iubească o piatră aducătoare de minuni, şi postează pe facebook sau insta toate citatele celebre scoase din context, unele devin nişte entităţi demne de milă, altele în funcţie de anturaj devin fie mari luptătoare care nu au nevoie de bărbaţi, fie realizează că sunt mulţi bărbaţi şi chiar au de unde alege. Majoritatea nu o să acorde nici o şansă viitorilor candidaţi, and guess what… după ce mai mulţi băieţi buni îşi încearcă norocul, unele din aceste fete se îndrăgostesc din nou de primul bărbat puternic şi astfel caruselul se porneşte din nou şi devine un fel de history repeating.

În concluzie, dragi băieţi buni, dacă nu mai aveţi încredere în voi trebuie să ştiţi că nu cu voi e problema. E exact ca şi în vânzări. Oferta e în funcţie de cerere. Dacă la ora actuală se cer bărbaţii puternici, voi, băieţii buni aveţi slabe şanse. Până când nu se va schimba cererea veţi rămâne acel băiat cu friend zone, acela pe umerii căruia o să plângă foarte multe fete.

Vreţi şi voi o seară mai faină poate şi cu o finalizare fericită? Plecaţi un week-end într-un alt oraş mai dezvoltat atât sentimental cât şi economic. Acolo undeva sunt femei mult mai hotărâte care ştiu ce vor şi ce nu vor de la viaţă. Acolo o să aveţi şanse mari. Poate la un moment dat nu o să vă mai întoarceţi, sau când vă veţi întoarce maxim în vizită, o să realizaţi că aici e ca într-o telenovelă. Poţi să ratezi sute de episoade, că după primele 10 minute ţi-ai făcut follow up şi n-ai pierdut absolut nimic. Maxim apare un nou semafor sau sens giratoriu pentru un nou Kaufland, Lidl, Profi sau Penny.