MOLNARISME. Mărțișorul și morile de vânt. Sau du-te și bate-ți coasa (p…) în educație

Inițial voiam să scriu o introducere. Acea introducere prin care îmi cer scuze față de toți cei care nu fac parte din această hoardă, că altfel nu îi pot numi. Dar m-am răzgândit. N-are farmec. Toți suntem băgați până peste gât. Doar pentru simplul fapt că închidem ochii, fie că suntem din gașca părinților sau din gașca cadrelor didactice. Până la urmă părinții cotizează pentru binele copilului, iar cadrele didactice și inspectoratul închid ochii pentru că nu îi interesează, sau mai grav, își bat coasa (p…) în educație. Deși e ilegal. În unele școli putem vorbi chiar de dare de mită. Dar, trăim în România, țara în care cuvântul etică nu e cel mai căutat cuvânt din DEX. (Top 3 cele mai căutate cuvinte din DEXonline: locul 1: m*uie; locul 2: empatie; locul 3: panglică) Știm ce înseamnă, doar că nu o interpretăm corect. Și acum să vină introducerea.

Spitalul Judeţean din Suceava este primul spital care obţine un certificat ISO privind, atenţie, combaterea corupţiei în instituţie. Să-i felicităm? Nu. Nici vorbă. Nu ne vom simţi bine dacă nu o să avem voie să ne plimbăm cu plicuri albe pe la asistente şi medici. Până ce nu uit, aici neapărat doresc să salut tot personalul de la Spitalul Judeţean Arad, mai ales pe cei care se duc la alimentara de vis-a-vis pentru a se aproviziona cu un Cico sau ţigări, echipați în halatele călduţe şi sandalele frumoase albe din dotare. Oare halatele şi sandalele sunt considerate echipamente de lucru? Întreb pentru un prieten… Dar plicul alb? Adică, no… ştiţi cum e…

Dar apropos de acest ISO pentru combaterea corupţiei, mi-aş dori să fie un ISO şi pentru instituţiile de învăţământ. Ceva gen, nu mai accept carduri de cumpărături de la părinţi pentru că sunt dascăl. Mă scuzați, reformulez. Eu, dascălul, merit acel cadou, iar rolul meu în societate, pentru care şi primesc un salariu, este de a educa generaţii viitoare și de a primi tot felul de atenţii, carduri cadou etc, din partea părinţilor.

Din păcate, destul de recent am asistat la o discuţie de genul, şi sincer mi-e scârbă de acei părinți și nu știu dacă să-mi fie milă de ei sau să îi urăsc. Adică, tu părinte, tu cel care în societate te revolți și condamni corupția, îți înveți de mic copilul că darea de mită e ceva O-KEI?  Sincer nu pricep și nici nu înțeleg normalitatea din lumea ta mică și confuză….  Peste 10 ani tot tu, părinte, o să te întrebi când a învățat copilul tău de șpagă și atenții.

Stimate profesor/ învăţător sau educator, şi nu vreau să intru în detalii despre pregătirea unor cadre didactice, sunteți plătit. Că nu aveți un venit care să vă ofere traiul pe care vi-l doriți, nu e problema părintelui, și nu sunteți singuri în această situație. Toţi facem ce ştim mai bine. Pregătirea noastră ne ajută în găsirea unui loc de muncă. Fie că ne place, fie că nu. Cadrul didactic are un cont bancar în care i se virează lunar salariul pentru serviciul prestat. Am înţeles că trebuie să lucreze mult peste program, organigrama e praf, iar după ce am închis toate şcolile profesionale, aceeași doamnă ministru ajunge la concluzia că ar trebui să le redeschidă, etc. Dar dacă programa e atât de stufoasă și nu-ți mai lasă timp liber pentru tine, te-aș întreba stimate dascăl când mai ai vreme de orele de meditații, pe alți bani, în principiu de la aceeași copii pe care-i înveți și în cele 8 ore de lucru pe zi? Am citit prin presă că dascălii o să primească și spor de suprasolicitare, adică ceva spor de stres, sau poate primesc deja. Nici nu-mi pot imagina cât de greu le este, dar… un mare dar… nu copiii sau părinţii copiilor i-au convins să aleagă această meserie. În orice domeniu este greu, indiferent unde te-ai afla.

În rândurile care urmează, aş dori să mă adresez în primul rând dascălilor care se plâng: în acest moment, conform unui renumit site de recrutare, există peste 500 de locuri de muncă disponibile doar în judeţul Arad. Iar pentru cei din alte județe, chiar vă rog să vizitați AJOFM pentru mai multe informații. Majoritatea job-urilor sunt cu program de 8 ore pe zi, unele posturi cu transport asigurat, iar majoritatea chiar nu solicită depunerea unui efort fizic şi sunt ferm convins că pe salarii uneori mai bune faţă de cele din sistemul de învăţământ. Se poate ieşi oricând din sistem, mai ales că oraşele sunt pline cu anunţuri de angajare. Dar dacă doriţi să rămâneți în sistem, atunci vă rog, vă implor, educaţi generaţiile următoare. Dezvoltaţi materia aia cenuşie din capul copiilor şi faceţi tot posibilul pentru a schimba ceva în viitorul nostru care, poate aţi uitat, dar depinde de generaţiile care acum trec prin mâinile Dumneavoastră.

Eu încă aştept acel moment când vreun părinte o să se ducă la o alimentară să-i pună 50 de lei în buzunarul angajatului care amenajează raftul, sau momentul în care îi dă 50 RON vatmanului pentru că îşi face datoria.

Dragi părinți, realizați ce învață copilul Dumneavoastră de la o asemenea persoană? Ce valori sociale primește când vede că unii copii sunt favorizați doar pentru că unii părinți se rup în figuri și cotizează fără număr. Dragi părinți, din câte știe eu, noi cumpăram culegeri de la profesori la un preț redus pentru că profesorii negociau cu editurile și doar pentru faptul că au comandat mai multe exemplare primeau discounturi. Îmi puteți explica și mie, doar să nu mor prost, de ce aș plăti 11 RON pentru o carte care are preț recomandat 9 RON? Ah… și n-am văzut nici măcar o chitanță. Vreți să faceți un gest frumos și vreți să vă asigurați că acel corp didactic se simte apreciat? Strângeți 2-3 lei fiecare, înmulțim cu aproximativ 30 de copii (număr de elevi mediu dintr-o clasă românească), și ajungem la frumoasa sumă de 90 RON, iar bărbat fiind, cunosc florărese care de banii ăștia vă fac un buchet de flori nemaipomenit. Plus un mărțisor de 3 lei și ați terminat povestea.

Şcoala românească a existat cândva. A fost de calitate şi a creat “minţi luminate” chiar dacă acele vremuri nu-şi doreau neapărat oameni educaţi. A mai rămas o mână de oameni care ar putea schimba ceva. Acei oameni din păcate nu sunt auziţi. Dar aş dori să închei acest subiect, deocamdată, menţionând câteva nume ale unor personaje care au reuşit să schimbe câte ceva înspre bine şi câteva cifre: Iosif Iorgovici, Dimitrie Ţichindeal, Constantin Diaconovici Loga sau Ion Mihuţ. Dragi dascăli, vă spun ceva aceste nume?

Stimaţi profesori, v-aş recomanda să studiaţi foarte bine următoarele cifre, doar ca sufletul Dumneavoastră să fie împăcat în momentul în care de Paşti primiţi un nou card de cumpărături sau o atenţie.

Stimate doamne-domnişoare învăţătoare şi profesoare, vine perioada de 1 – 8 Martie. În momentul în care o să ieşiţi cu un braț de flori pe poarta clădirii care se numește instituție de învățământ, sau poate o să ieșiți cu niște carduri cadou sau pachete Avon /Oriflame /Yves Rocher etc, v-aş ruga să meditaţi şi să vă întrebaţi dacă chiar meritaţi ceea ce aţi primit. Pentru că primiţi din suflet. Din păcate de cele mai multe ori de la bunici sau rudele copiilor. Din păcate majoritatea părinților sunt prin diasporă și fac bani pentru bunăstarea odraslelor rămase acasă, și credeți-mă, acei părinți plecați chiar au încredere în Dumneavoastră. Trist este că acei părinți care au rămas în țară, ei sunt cei care forțează cel mai mult bugetul altora și dacă v-ar adăuga un părinte într-un grup de whatsapp al clasei și ați vedea „ce, cine și cât” poate n-ați mai umbla așa țanțoșă și ați trata fiecare copil în mod egal. Eu încă mai sper. Și vreau să cred că teribilismul unor părinți și a unor cadre didactice poate fi oprit printr-un simplu gest. Gestul fiind refuzul de a primi atenții.

Iar acum, pentru mândria noastră națională, să vedem cifrele.

Anul 2018 – 36% din elevii de clasa a VIII-a înscrişi la Evaluarea Naţională n-au obţinut nici măcar nota 5. Acelaşi an, 32.3% din elevii de clasa a XII-a nu promovează examenul de Bacalaureat. Când s-a întâmplat ceva? 2011 şi 2012 au fost perioade dramatice pentru învăţământul românesc. 54.27% , respectiv 55.59% dintre elevii înscrişi la Bacalaureat nu promovează aşa-zis “examenul maturităţii”. Cât despre ce s-a întâmplat înainte de 2011, e poveste. Dar fyi cum s-ar spune, mai aşa trendy, media de promovabilitate a anilor 2006-2010 era de 78.33%.

Iar dacă ați citit tot articolul, uite așa un cadou muzical pentru toți cititorii (am înțeles că sunt vreo 2-3 cititori) și pentru grupul „Castorii păgâni”.