MOLNARISME. SATUL DE LÂNGĂ TIMIŞOARA

Articolul anterior se poate citi aici

Iar continuarea, mai jos…

… Stop joc. Să luăm aer în piept, să ne liniștim și să ne uităm în jurul nostru.

Am fost în Timişoara. Pentru voi, cei care iubiţi Aradul, ce-ar fi să trageţi şi voi o vizită? Într-o zi de Duminică să zicem. Terase amenajate arhipline, forfotă mare pe aleile pietonale, veselie, artişti stradali, etc. Adică un oraş viu. După vizita asta, vă întoarceţi în Arad şi vedeţi un centru aproape gol, malul Mureşului lăsat în paragină deşi are un potenţial extraordinar de mare, parcul Aventura Voinicilor lăsată la mila oricui, etc. Noroc cu Pădurea Ceala animată de bicilişti şi de câţiva vizitatori. Aici, omul de rând căruia îi pasă răspunde cu drag invitaţiei unor ONG-uri şi participă la plantarea unor copaci, strânge mizeria lăsată de alţii pe traseul bicicliştilor, iar dacă te iei de capul tău hai-hui prin pădure începi să vezi adevărata faţă. Gunoaie lăsate, flacoane plutitoare, o primăvară grandioasă pentru natura arădeană. Suntem şi noi de vină. Nu toţi avem grijă, iar cei ce au grijă şi sunt mai sensibili la asemenea aspecte şi se simt batjocoriţi.

Parcul Aventura Voinicilor e o altă poveste. Locuri de joacă neîngrijite, rupte, nişte cuie, chiştoace de ţigară şi coji de seminţe aşteaptă copilaşii veseli la joacă, evident. Măcar dacă cineva ar lua în administrare aceste parcuri şi le-ar recondiţiona. Dacă Poliţia Locală şi-ar mai face simţită prezenţa şi ar amenda câţiva făptaşi. Mă scuzaţi… cineva administrează parcul, iar Poliţia Locală lucrează, iar noi suntem educaţi. Educaţi să ce? Să închidem ochii şi să asistăm. Doar asistăm. Dacă ai tupeul să spui ceva, repede eşti apostrofat că “tu nu iubeşti Aradul”.

Până la urmă dragostea contează. Dragostea este eternă. Şi faţă de Conducători. Eu sper că în următoarea perioadă o să iubiţi Aradul în continuare.

Chiar azi am văzut două citate drăguţe pe facebook care spun aşa: „Cultura merită riscuri, riscuri enorme. Fără cultură suntem cu toţii bestii totalitariste”  şi „Cred că avem nevoie cu toţii şi de un moment în care să ne întoarcem la cultură. Cultura, până la urmă, stă la baza dezvoltării României moderne.„

Mi-aş dori să vă treziţi din somnul cel de moarte, să vă deschideţi ochii, priviţi în jurul vostru şi nu mai lăsaţi totul la voia întâmplării. Mi-aş dori să văd Aradul efervescent, Aradul viu aşa cum l-am văzut la #strARAD sau la Arad Open Air Festival. Aşa cum vi-l amintiţi voi, arădenii. Dar până în momentul în care Administraţia Locală nu conştientizează importanţa vieţii culturale pentru societate, până când acele voci care urlă având soluţii nu sunt ascultate, iar
personaje care nu se pricep la organizarea unor activităţi culturale decid ce şi cum se organizează în oraşul de pe Mureş vom continua să fim satul de pe lângă Timişoara.

Ca fapt divers, chiar dacă CMCA depune un efort extraordinar pentru a organiza, respecta şi superviza calendarul de evenimente, majoritatea evenimentelor care s-au bucurat de succes în rândul arădenilor, gen Street Food Festival, #strArad, Ziua Internaţională a Jazz-ului sau Arad Open Air Festival sunt evenimente externalizate sau aproape externalizate. Adică nu sunt organizate în totalitate de staff-ul Primăriei sau al CMCA. Şi aici eu mi-aş pune câteva semne de întrebare.

Până când noi cu voi, arădenii, o să vrem să reinventăm totul în loc să implementăm “reţete” funcţionale deja, până atunci o să batem pasul în loc. Problema majoră este că nu doar batem pasul în loc. Suntem depăşiţi economic sau cultural într-un asemenea hal încât nu o să ne putem redresa nici în 100 de ani.

Persoanele responsabile de toate aceste căcaturi vor sta liniștiți acasă, nu o să mai lucreze niciodată, o să-i doară în cot de țara asta și o să trăiască mult și bine din pensiile speciale rezolvate și legale. Indiferent de apartenența politică.

Sper că ați observat. Când e vorba de buzunarul lor sau de Biserică toate partidele sunt în aceeași grupă. Ca la grădiniță. Când e vorba de alocația copilului, de un spital sau de niște autostrăzi devin brusc niște curve ofticate care după munca prestată nu sunt plătite. Dar asta e politica în țărișoara asta și în orașul acesta.

Suntem o nație senilă. Uităm foarte multe lucruri despre foarte mulți politicieni. Acesta e asul lor din mânecă. Ei sunt conștienți că e mai ușor și mai ieftin să ne convingă că ei au dreptate decât să ne prezinte caracterul și personalitatea lor, când oricum știm că nu sunt ei curioși de noi. De exemplu, de câte ori ați văzut Primarul în rândul oamenilor simpli în ultimii doi ani? De câte ori ați reușit să intrați la el în audiență în ultimii doi ani? Dacă n-ar fi PSD la guvernare probabil nici pe facebook nu ar mai face atâtea live-uri. Dar să vedeți de câte ori o să mai apară, știți voi… europarlamentare… etc.

-va urma-

P.S. Mesajul de mai jos se găseşte pe o masă din parcul Aventura Voinicilor. Partea bună este că au scris corect cuvântul „mă-ta”. După cum putem observa pe lângă economie, şi educaţia funcţionează în ţara asta.