MOLNARISME. Valentin, Bálint, Dragobete şi Cartea

Din ciclul înainte de feisbuk doar mă-ta ştia că eşti agramat, secolul XXI îşi arată colţii în aproape orice domeniu. Dacă stăm să ne uităm la anumite postări de pe facebook, pe câţiva îi apucă plânsul, pe alţii râsul iar mulţi trec peste pentru că postarea nu conţine poză cu pisici.

Nu sunt eu lingvist, şi recunosc când greşesc, de foarte multe ori, dar totuşi încerc să mă corectez sau să ascult de alţii şi fac tot posibilul să bag la cap orice informaţie. Mai am momentele mele în care îmi pun întrebări existenţiale, cum a reuşit  senatorul XY sau parlamentarul YX să ajungă în acel fotoliu sau de ce învăţământul românesc este ineficient sau finanţat deficitar? Dacă aveţi răspunsul, spuneţi. Tudor Gheorghe a declarat la un moment dat că Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui şi e mai uşor manevrabil. Aici mă opresc, nu gândesc, mă înclin şi merg mai departe chiar dacă repede îmi trece prin cap că sociologii ne-au atras atenţia în repetate rânduri de pericolul care o să ne afecteze doar că ei n-au ajuns formatori de opinie şi nici virali.

Dar, un aspect mult mai important decât învăţământul românesc este că o să depăşim orice record în vânzarea de flori şi prezervative, în sfârşit magazinele pentru adulţi vor raporta profituri considerabile şi o să fim foarte fericiţi că o să apară tarabele cu ursuleţi de pluş roşii şi inimioare din China. Evident pe domeniul public, pe ceva bănuţi. Da, acelaşi domeniu public care de fapt iarna nu mai e domeniu public. De ce? Pentru că atunci nu aduce bani, ci ar duce bani. Închipuiţi-vă cât ar costa administraţia să contracteze o societate să cureţe şi trotuarele. Nu ne descurcăm cu drumurile… ce ne-am face cu trotuarele?!? Iar am deviat de la subiect. Scuze.

În această frumoasă lună a iubirii, Valentin, Bálint şi Dragobete… – am auzit că B.O.R. preferă Dragobetele pentru că nu e o sărbătoare împrumutată; nu contează că Dragobetele ar fi o sărbătoare păgână, contează că e noastră şi că Dragobetele pupă fetele doar în limitele familiei tradiţionale –  deci, luna Februarie mai e gazda Zilei Internaţionale a Cărţii Dăruite. Totul a pornit în Anno Domini 2012, pă Anglia (Marea Briatanie sau UK) când Amy Broadmoore, de meserie blogger, şi-a convins prietenii şi cunoscuţii ca de 14 Februarie, ziua lui Valentin, Matchmaker-ul Mondial, să dăruiască copiilor, prietenilor şi apropiaţilor doar cărţi. Pentru că secolul XXI şi pentru că postăm totul pe internet, această ideea s-a răspândit foarte repede prin lume şi a fost preluată de mulţi. Astfel, începând cu anul 2013 s-au înfiinţat centre de colectare unde îşi dau întâlnire atât donatorii cât şi primitorii. Mulţi îşi donează cărţile bibliotecilor, şcolilor sau centrelor de asistenţă socială. Mai nou, se lasă cărţi intenţionat pe băncile din parcuri, în staţii de tramvai sau mall-uri.

Acum că v-am transmis această informaţie, şi dacă chiar vă interesează, v-aş ruga să luaţi prin surprindere librăriile/anticariatele, sau faceţi curăţenie în biblioteca personală şi dăruiţi cărţi. Din păcate există persoane care n-au deschis o carte niciodată. Nu ştiţi ce carte să cumpăraţi? Întrebaţi prietenii, colegii sau chiar vânzătoarele din librării. Piaţa de carte din România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană chiar dacă fiecare carte e o viaţă citită, e o nouă viaţă trăită.

-Mihai Molnar-