MUIA CA PANACEU
Voi începe acest pamflet (atenție, este un pamflet, dar se vrea mult mai mult decât atât) prin a-l cita pe bunul meu prieten Alecu. El scria, la un moment dat, în stilul caracteristic, de om bine hrănit intelectual și plin de bunăcuviință, următoarele: “Îmi permit să cred că bunul simț și decența comportamentală trec dincolo de orice tip de partizanat politic ori afinitate doctrinară. Un episod cu mesaje triviale, ajunge, prin mediatizare și analiză excesivă, să demonstreze că orice cretin care cară în spate zoaie, poate fi băgat în seamă, poate deveni protagonist media chiar și pentru 24 de ore. Foarte trist ! Cănd argumentele dispar și buna creștere este înlocuită de un grobianism primitiv, începem să ne bălăcim într-un sos balcanic mizerabil, total nedemn de aspirațiile noastre ca națiune. „
Și totuși, de ce? Ce e atât de problematic? Cred că nu e nici faptul că unii oameni au păreri diferite, pe care și le exprimă cum vor și, mai ales, cum pot și îi duce cerebelul. Nu e vorba nici de sfântul nostru drept la liberă exprimare, câștigat cu sânge, cu sângele altora, bineînâeles. Cum nu e vorba nici de un neica nimeni, sclav prin țări străine, care vine aici și face pula mare cât de democrat și liber e el, și nici de bâlbe polițienești sau de alt tip. E vorba de un fenomen mult mai periculos, de o escaladare a violenței, de o lipsă completă a dialogului, de generalizări absolut înfiorătoare și, mai ales, e vorba de faptul că îi învățăm pe viitorii cetățeni că așa e bine, că dacă nu ne place ceva sau cineva, e foarte ok să le dăm muie, fără să mai explicăm de ce, oricum nu are rost. Noi, cei cu muia la noi (era să zic pe buze, dar m-a oprit muistul ăsta de bun simț). Asta e o problemă. Dar pare-se că e la modă muia, dar numai asta aiurea, muia care nu aduce nici o satisfacție, doar creează, gradual, și mai multă violență. E o tâmpenie fără margini. Nu-ți convine ceva, gata, muie. De exemplu, de ce nu muie handicapaților? Oricum, stau pe banii noștri. De ce n-au avut grijă? De ce s-au născut? Sau, și mai tare, muie celor care au nevoie de transfuzii. Cine vă credeți, să ne luați sângele?
Am fost, și sunt un partizan înfocat al libertății de expresie. Dar și al dialogului. Pentru că una fără alta nu merg. De fapt, merg, dar defect. Am și eu șirul meu de mui, și pentru că e la modă acum, pot începe și eu. Când grobianismul devine un trend, sau chiar un deziderat, hai să mergem, dar țintit, să vedem dacă e pe placul muiștilor. Deci, muie comuniștilor. Ați dus țara asta de râpă, ați asasinat intelectualii, ne-ați transformat într-o masa amorfă de vite ignorante, ne-ați umplut capul de prostii și minciuni, ați tras zece piei de pe noi. Suntem ce ne-ați făcut voi să fim, muile dracului. Muie căpușelor postrevoluționare, jegurile jalnice care ne-ați lăsat și mai săraci. Muie sistemelor neschimbate din comunism, muie politicienilor corupți, funcționarilor incapabili, șpăgarilor, indolenților. Muie patronilor și șefilor ce-și înjosesc angajații și își hărțuiesc sexual angajatele, și muie angajaților șmecheri și leneși și mincinoși și hoți. Muie șoferilor care n-au pic de respect în trafic, și muie pietonilor care trec pe unde vrea mușchii lor. Muie bicicliștilor beți și bunicilor care-și trec nepoții într-o aproximativă fugă, fără să respecte nici un semn de circulație.
Muie acelor membri ai diasporei care vin aici să-și etaleze noile cunoștințe democratice, dar își aruncă gunoiul direct pe stradă, atunci când intră în țară. Muie ipocritelor care au fost stâlpi de birt în tinerețe, și-acum s-au ajuns și dau lecții de moralitate. Muie unei mari părți a presei, care face din bârfă și din slugărnicie subiecte ale zilei, alimentând cu ură și dezinformare. Muie televiziunilor, care contribuie active la babuinizarea acestui popor, la tâmpirea colectivă. Muie posturilor de radio, care promovează doar manele și prost gust. Muie rețelelor de socializare, laboratoare ale imbecilizării prin cifre. Muie întregului online, obsedat de trafic și vânzare, în disprețul individului și al calității. Muie multinaționalelor și corporațiilor, marii spălători de creiere și creatori de sclavi, muie investitorilor strategici, care ne iau toate resursele, și muie celor care au permis acest lucru, și-acum stau și-și numără banii. Sper să vă ajungă pentru înmormântare. Muie băncilor, pentru toate motivele din lume. Muie celor care se ocupă cu drumurile, nu avem nici acum, după trei decenii, o infrastructură normală. Muie situării geopolitice a României, muie Rusiei, veșnicul urs amenințător, și mai multă muie structurilor europene, regi ai ipocriziei, lipitori patetice și mincinoși patentați, muie Olanda, care te opui din toate puterile intrării noastre în Schengen, și muie unei mari părți a românilor, care nu fac nimic, nu zic nimic, doar stau capră la toți cei care îi abuzează.
Muie tuturor fanaticilor, de orice religie ar fi. Sper să ardeți în iadurile cu care ne amenințați. Muie naziștilor, țara n-ar fi mai bună fără țigani sau unguri. Apropos de unguri, muie acelora dintre ei bântuiți de fantoma Ungariei mari. Când Transilvania era principat autonom, voi erați pașalâc, să nu uitați asta, muiștilor. Muie capilor de familie tradițională românească, alcoolici și abuzivi, muie tuturor părinților care își învață copiii că e bine să urăști. Muie pițipoancelor și cocalarilor, muie falșilor intelectuali, muie falșilor profeți și falșilor revoluționari. Muie coloneilor care conduc din umbră, și muie societății civile, această femeie gonflabilă a democrației, incapabilă să își dea seama a cui curvă este. Muie sindicatelor politizate, și muie întregii politizări a societății românești. Muie sărbătorilor naționale, noi nu suntem nici popor, nici națiune, suntem doar un grup de populații care se urăsc între ele.
Trecând la specific, muie arădenilor care și-au lăsat orașul să agonizeze, dar sunt viteji pe Facebook acum, băgând de vină la spartul târgului în cur. Nivelul de curvie este de-a dreptul imens. Mi se face o rușine vecină cu greața, mai ales că știu cât vă poate sângele din instalație. Muie grupurilor de presiune, muie celor care nu fac o muie ca lumea, și o mare muie celor care nu pun suflet la muile pe care le fac. Mare muie celor ce înșeală încrederea.
Muie mie, care mă las târât în această sarabandă dementă, și muie vouă, care nu înțelegeți cât de vindecătoare e donarea asta de muie.