NEMURIRE ȘI DROGURI

Deci stau și mă crucesc. Și nu prea am obiceiuri din astea. Dar, după moartea lui Maradona, după ce am fost inundat de părerile de rău ale celor care simțeau că sunt mai importanți dacă anunțau cât suferă ei după argentinian, char dacă, cu două zile înainte, îl pomeneau ca pe un hârdău de vicii, au apărut dojenitorii. Îi știți, cei care ne spun, răspicat, că nu trebuie să plângem după un drogat, după un alcoolic, după un exemplu negativ. Omul care a sacralizat hențul și hoția în fotbal. Că nu exista corupție înainte de momentul din 1986.

Rămân interzis. Păi bine, măi dragă, așa calculăm? Pe bune? Hai să vedem puțin, Miller era un jeg de om, alcoolic și curvar, Bukovski așișderea, Michael Jackson era pedofil, Huntes S. Thompson era drogat tot timpul, Cobain era heroinoman, Churchill băga două sticle de single malt pe zi, Sade era…Sade, Freud fuma douăzeci de trabucuri, șapte femei s-au sinucis din cauza lui Picasso. Lista merge la nesfârșit. Asta îi face mai puțin valoroși? Vedeți, facem atât de tare pe toleranții, că am devenit toleranți la intoleranță. A judeca un geniu, sau un om de excepție, după defectele sale, chiar dacă sunt exagerate, e ipocrit și mizerabil. Păi așa, Hitler ar trebui slăvit, că nu fuma, nu bea și era vegetarian. Sau Ceaușescu, care mânca foarte cuminte, nu consuma alcool, nici droguri, umbla cu aceeași urâtă și dormea o oră după amiază.

Hai să nu calculăm valoarea după cât de virtuoși suntem. În fapt, de asta toată căcăreaza asta, ca să-i aduci pe zei la nivelul tău, care e de porc. Ceva ce poți și tu înțelege, ceva cu care să-i bați la cur. Nu, tu nu bei atâta, tu nu bagi substanțe interzise, tu ești cuminte, chiar dacă ești o fuckin nonvaloare, unul care trece prin viață ca rața prin apă, și e uitat la moartea primului nepot. A căuta greșeli telurice în trecutul celor care chiar au făcut ceva, e cel mai respingător mod de a fi.

Și, a propos, dacă chiar crezi, căcănarule, că drogurile fac numai rău, du-te acasă și arde-ți toate albumele bune, cărțile cu adevărat mișto, și nu mai te uita la filme bune. Rămâi în căcatul tău de existență fadă, târându-ți viața de doi lei, conștient de anonimatul în care îți duci traiul ăla patetic.

Și lasă nemuritorii să rămână nemuritori.