NU TE ÎNTOARCE ÎN CERNOBÎL

A face paralela între ce se întâmplă, câteodată, în viața ta, și o explozie nucleară pare forțat. Doar pare, deoarece vorbim de niveluri imense de toxicitate, de raportări la schimbări geografice și chiar climatice. Se întâmplă să ai parte de vânt otrăvit, se întâmplă să nu faci față exploziei. Se  poate întâmpla chiar să nu ai habar că ai fost martor la o explozie de proporții, sau poate să fie doar o fisură care te otrăvește lent și insidios, și nu te prinzi.

Problema e dacă te întorci la locul exploziei. Să zicem că, în dimineața de 6 august 1945, pleci din Hiroshima la ora șapte și jumătate. Ciuperca apare la opt și un sfert. Te întorci la 11? Sau la patru? Sau după trei luni? Un an? Că nu te întorci în același loc. Tu crezi că tot acolo vei merge, dar e o ruină, acolo e moartea și pustiul și dezolarea. Și sunt radiații, care te vor îmbolnăvi, chiar dacă ai scăpat de explozia inițială.

Atunci, de ce să te întorci? Care ar putea fi motivația ta? Poate vrei să te întorci pentru că ești legat de trecut, și nu-ți vezi viața în alt loc. Poate vrei și crezi că poți reconstrui ceva ce nu mai există. Sau poate, doar poate, ești dependent de tot ce înseamnă locul acela. Poate că ești lipsit de curaj, sau de resurse, sau de voința de a merge mai departe. S-ar putea să crezi că orice alt loc e la fel de toxic. S-ar putea să crezi că nu vei reuși să treci peste momentul zero. Peste ceea ce ai pierdut, sau crezi că ai pierdut.

În fond, e doar o chestie de perspectivă. Scufundarea unui vas de pescuit e o nenorocire pentru marinari, dar un miracol pentru peștii care revin în apă. Depinde cum privești. Lucruri din astea se întâmplă, lumea se schimbă, oamenii asemenea. Vișinul cu fructe minunate, din care ai făcut cea mai bună vișinată din viața ta, nu mai există în acest plan al realității. Poate vei găsi vișine la fel de bune, poate chiar mai bune, poate nu. Oricum, rămâne amintirea unei vișinate de pomină. Tu ai gustat-o, la un moment dat. Asta nu ți-o mai ia nimeni, e amintirea ta. În momentul acesta, în realitatea pe care o trăiești, pomul acela e ars, e toxic, vișinele sunt otrăvite și stricate. Trebuie, vrei, nu vrei, să realizezi asta.

Oricât ți-ar fi de greu, nu te întoarce în Cernobîl. Bea un single malt. Ba nu. Bea mai multe.