miercuri, 4 martie 2020

NU TRĂIEȘTI ÎNTR-UN FILM AMERICAN

de Basil Mureșan

Cine și-ar fi închipuit că un sat minier american, întemeiat în 1857, va ajunge atât de important, încât viețile a sute de milioane de oameni vor fi influențate, chiar croite acolo? Căci Hollywood, despre el e vorba, această cetate de tinichea, fabrica americană de vise, a împins rețetarul basmului în plină realitate. E o rețetă superbă, plină de șabloane, una care să te binedispună, una care să te facă să mergi înainte, cu speranță. Totul va fi bine, eroul pozitiv câștigă, nu fără luptă, dar în final o face. Cei răi plătesc, ai o viață întreagă strânsă în nouăzeci de minute. Ei se ceartă, dar se împacă, familia e celula de bază a societății, oamenii muncesc de rup, chiar și în momentele de cumpănă nimeni nu își pierde firea, oamenii sunt patrioți, și luptă pentru dreptate, dreptatea lor, și își plătesc taxele, toți sunt frumoși și slabi, tu te încarci pozitiv, ei au trăit fericiți până după genericul de final.

Hai să te trezesc.

Nu trăiești într-un film american. Viața nu va fi foarte bună cu tine. Nu te vei întâlni la masă cu familia și te vei înțelege cu ei, chiar dacă sunt din altă generație. Dimpotrivă, vor fi tunete și fulgere, și resentimente, și tăceri pasiv agresive, și te vei ruga în sinea ta să se termine mai repede. Ai tăi nu vor fi mândri de tine, cu mici excepții. Dacă te vei îmbolnăvi, s-ar putea ca în spital să nu îți fie mai bine, ci să prinzi și o infecție cu adevărat periculoasă. La școală nu îți vei descoperi potențialul, iar profesorii care te vor ajuta cu adevărat poți să-i numeri pe degetele de la o mână, câteodată cu pumnul strâns. Nu vei face mulți bani lucrând cinstit, iar dacă încerci să fentezi, te vor prinde pentru că, surpriză, nu ești atât de deștept și nici atât de norocos ca să scapi.

Femeia pe care o vei iubi nu te va iubi, sau nu te va iubi la fel, sau te va părăsi pentru unul mai mult sau mai puțin dăruit decât tine, sau îi vei face tu asta. Și, dragă cinefil pro american, nu-ți va trece așa ușor ca în filme, ci vei suferi ca un câine, și vei depăși momentul dorindu-ți zadarnic să rămâi bun. Viața îți va fute viața în moduri pe care nu poți să ți le imaginezi. Și, pe lângă asta, îți vei fute și tu viața. Prietenii te vor trăda, tu vei trăda la rândul tău, va fi un joc al dezamăgirilor fără sfârșit, oamenii își vor găsi scuze pentru ce ți-au făcut, tu vei spune că nu faci așa ceva, dar vei face exact la fel. Nu te vei ridica repede după o lovitură, doar vei învăța ceva eschive, îți vei face planuri care se vor nărui în majoritate, îți vei reveni, totuși, vei găsi ceva mulțumire, apoi va veni altceva, încet dar sigur te vei acri, ceilalți te vor evita, familia nu te va mai suporta, pentru că ești un bătrân mizantrop și ursuz, te vei alina cu cititul, dar nu vei mai avea nici vedere, nici răbdare, și vei ajunge să stai toată ziua pe Antena 3 și Kanal D, dorindu-ți să fi murit în mijlocul ultimei partide bune de sex, acum vreo zece ani. Și toate astea pentru că ai crezut că trăiești într-un film american.

Sunt câteva lucruri pe care ți le pot spune, câteva adevăruri care te pot ajuta. Nu e plăcut, dar asta e, crede-mă. În primul rând, speranța e un eșec nedescoperit. Pornește fără așteptări, știu că e greu, dar surprizele nu pot fi decât plăcute. Așteptările ne omoară, mai ales chestia aia cu reciprocitatea. Dacă nu crezi în tine, nimeni nu va crede, dar măcar nu (te) vei dezamăgi. Fii sigur că fiecare zi e o nouă șansă de a fute meciul. Când te ia depresia, îndrăgostește-te de ea, că atunci sigur te va părăsi. Dacă nu reușești ceva din prima, mai încearcă, dar șansele sunt oarecum subțiri, pentru că te cunoști, nu-i așa? Bucură-te la maxim de momentele bune, deoarece au prostul obicei să dispară repede de tot. Nimic nu e veșnic. Înțelege că, dacă ai nevoie de o mână de ajutor, o găsești la capătul brațului tău. Ești singur, și asta nu e de bine sau de rău, doar este. Înveți doar ce trăiești tu, în mod direct. Cu cât înveți mai repede asta, cu atât mai bine. Vezi, eu n-am putut să fac asta de fiecare dată, chiar dacă viața mi-a tras-o cu repetiție. Pentru că sunt oarecum prost. Învață din scrisul meu căcăcios, ca să ai un an cât de cât mediocru. A propos, în mare parte suntem toți cel mult mediocri, așa că visează mai puțin, că n-o să ți se întâmple. Și ai grijă ce visezi, că dacă îți iese, e oarecum greu de manageriat. Crede-mă.

Și, dacă găsești vreun trubadur, de ăla de zdrăngăne IMAGINE într-o notă foarte personală, sparge-i chitara în cap. Fă-o măcar pentru mine. Mulțumesc anticipat.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo