O APROAPE PERPETUĂ STARE DE GREAȚĂ

Încep cu o postare pe Facebook. O reproduc exact.

„Datorită criticilor permanente și a comentariilor răutăcioase, Rubio Pro Copilărie Pro Viață

a hotărât in adunarea generală din acesta după-amiaza, sa ducă la bun sfârșit proiectul început, sa predea toată documentația pentru alte doua proiecte aflate in stadiu incipient , viitorilor potențiali parteneri ai autorităților locale. Totodată, anunța cu părere de rău, că datorită politizării permanente și a criticilor fără fundament, nu va mai prelua niciun proiect pentru orașul Arad. Mulțumim sponsorilor, voluntarilor și celor care au înțeles scopul și misiunea noastră. Vă dorim tuturor mult succes! Dr. Ciprian Emanuel Cristea.”

Bun, acum ați văzut, unii dintre voi au și înțeles despre ce e vorba. Alții, marea majoritate adică, n-au habar și nici nu prea le pasă. Ei, mie îmi pasă. Deoarece îi cunosc pe cei implicați în proiectele Rubio Pro Copilărie Pro Viață. Și știu că sunt oameni de foarte, poate prea bună credință. Ciprian Cristea este un om admirabil, și sunt onorat că suntem prieteni. E un om de o verticalitate și condiție umană exemplară. Demersul său pentru înfrumusețarea orașului este admirabil și complet non politic. Cât despre beneficii materiale, el e la capătul care dă, nu primește. A-l amesteca pe Ciprian în murdării politice e ca și cum ai amesteca majoritatea politicienilor în chestiuni academice. Faptul că omului i-a ajuns e un lucru trist, mai ales pentru că, pentru Ciprian, răbdarea e o virtute pe care și-a însușit-o prea bine.

Pe Ioana, sufletul acestor lucrări, o știu de mult. Admirabila ei abnegație pentru proiectele pe care le derulează e depășită doar de profesionalismul și modestia de care dă dovadă. Faptul că oamenii acești aleg să participe la proiecte de înfrumusețare ale orașului, de oriunde ar veni această idee, e un plus pentru fostul nostru municipiu. Iar faptul că li s-a aplecat, și se retrag, e o uriașă pierdere.

De ce s-a ajuns aici? De ce e mai important să politizăm, și să împroșcăm cu noroi, decât să construim? În primul rând, pentru că e mult mai ușor. Ca să faci ceva, trebuie să știi și să vrei. Ca să arunci cu căcat, trebuie doar să fii prost. Și din ăștia, sunt destui. Cauzele fenomenului sunt aplatizarea treptată și definitivă a simțului civic, ideile complet aiurea, bazate pe o conjunctură belicoasă, o lipsă cronică de educație și de empatie. E multă ură inoculată, zi de zi, an de an, de două decenii.

Am impresia că majoritatea arădenilor sunt, din punct de vedere civic, niște cadavre vii, iar o parte dintre ei au cei șapte ani de acasă luați cu suspendare. Ni se dau exemple gen Timișoara și Oradea, orașe care cresc pe conlucrare și dialog. La noi e un război continuu, unde majoritatea luptătorilor au veleități de șmecher, nu de războinic, unde toți imbecilii îndoctrinați își dau cu părerea și mucii în fasole, unde inspiri mai multă ură decât ambrozie.

Până când lucrurile vor sta tot așa, luați-vă gândul de la dezvoltare. Oricum nu pasă nimănui, oricum mergem înainte, pe principiul că, oricum ar fi, ne descurcăm. Ștergem mizeria de pe tălpi pe pragul altora, apoi ne târâm mai departe. Avem doar aere, nimic mai mult. Slugoi cu mentalitate de ignorant îmbogățit din bișniță. Tot ce e rău și urât și ieftin, câștigă aici.

Asta a ajuns Aradul meu, din orice parte l-ai privi. Respect, Ciprin și Ioana. Iertați-mă.