O PĂRERE DE RĂU

Nu am mai scris de mult, iar asta pentru că efectiv, nu am mai simțit. Mă uit în jurul meu și văd că pe zi ce trece, această societate în care trăim, se transformă în iad (dacă nu s-a transformat deja). În această lume, în acest moment, eu nu mă mai regăsesc cu nimic din ceea ce ar trebui să fie “o societate”. Am fost învățată să fiu un om bun, un om smerit, sincer și corect, să fiu demn și să tin capul mereu sus. Să fiu asumată și să-mi văd de ceea ce trebuie să fac pentru mine și familia mea. Astazi am fost pusă într-o situație care nu mi-a plăcut și care m-a făcut să văd că oamenii nu mai sunt oameni, ceea ce cândva numeam dreptate, s-a transformat în minciună, în ură, în noroi și cel mai grav lucru existențial, lipsa de asumare. Uitând de verticalitatea noastra ca și oameni, aruncăm cu noroi în stânga și-n dreapta. Uităm însă că mai devreme sau mai târziu, vom plăti pentru toate acțiunile noastre, fie ele bune, fie ele rele. Vom primi exact ceea ce vom oferi.

Probabil că gândesc eu total eronat, vis-a-vis de acest concept al existenței, probabil am eu gandirea mică și nu mă pot ridica la standardele acestei societăți. Însă, chiar și de ar fi așa, în bula mea cea de basm, binele învinge. La final binele este cel triumfător. Am ajuns să traim într-o lume insipidă, incoloră și inodoră. Am ajuns să trăim în funcție de bătaia vântului, josnic și lipsiți de valoare. Iar aici s-a ajuns din cauza standardelor societății, care brusc, au scăzut considerabil. Am ajuns să dobândim atât de mult minciuna, încât atunci cand dormim inspirăm și expirăm minciună. Oribil. Iar cel mai trist sentiment, este acela că nimic nu se mai poate schimba în bine. Nimic. Devenim dependenți pe zi ce trece de aceste non-valori, care ne gâdilă orgoliul și mândria. Vom ajunge să ne uităm în oglindă și să nu ne mai vedem pe noi înșine, ci grandomania, puterea, mândria. Ne vom raporta la propria noastra persoană ca și când ar fi un curs valutar. Trist, dar adevărat. Și toate astea pentru ce? Pentru nimic, vă zic eu. Pentru nimic. Căci, așa cum am mai spus-o, când ne va suna ceasul tuturor, pamântul nu va întreba ce sau cine ai fost. Te va înghiți la fel. La doi metri dedesubt, sufocat de aceeași greutate. Ca mai apoi, viermii să te năpădească.

P.S: nu există viermi grandomani sau de brand! Nu, nu, nu! Sunt aceeași pentru toți. Același soi și pentru elită și pentru pulime.

Alexandra Alexa-Blănaru