O POVESTE EMOȚIONANTĂ
În luna iulie, Complexul Muzeal Arad vă invită la Palatul Cultural, expoziția de istorie,
să descoperiți povestea de viață a celui care a fost primul primar român al orașului Arad, avocatul Ioan Robu și un fragment din istoria Aradului în România Mare, după instalarea administrației românești în 7 iulie 1919.Palatul Cultural/expoziția de istorie/Sala Unirii (intrarea dinspre Parcul Copiilor)Marți-Duminică: 09.00-17.00Pentru copii intrarea este liberă!
La
sfârșitul anului 1918 armata franceză, condusă de generalul Berthelot,
ocupa Aradul și restabilea ordinea. În prima jumătate a anului 1919,
guvernatori ai orașului au fost numiți militari francezi, dar prefectura
și primăria orașului erau ale vechilor autorități maghiare.
În
paralel, începând cu luna aprilie, Consiliul Dirigent l-a numit prefect
al orașului și al județului pe dr. Iustin Marșieu, dar aliații i-au
recunoscut avocatului arădean doar funcția de prefect al județului. Ca
urmare, prefectul român și sediul Comisiei administrative județene s-au
stabilit la Radna. În luna mai armata română, aflată deja în unele zone
ale județului, se pregătea să preia orașul Arad: în data de 17 mai 1919
românii s-au adunat să-i întâmpine pe soldații Regimentului ”6 Vânători”
ai Armatei române, prezenți pe bulevardul orașului.
La scurt timp, în prezența autorităților franceze, s-a făcut predarea Aradului, de la administrația maghiară la cea românească.
Era
data de 7 iulie 1919, când dr. Iustin Marșieu devenea prefect al
Aradului și dr. Ioan Robu era primul primar român al orașului, ajutat de
Ștefan Anghel.
La
data de 10 iulie 1919 administrația românească, prima conducere
românească, s-a instalat în toate instituțiile din Arad, iar în paralel
trupele franceze părăseau Aradul.
În septembrie 1919, Consiliul
Dirigent îl numea prefect al orașului Arad pe Romul Veliciu, Iustin
Marșieu ocupând în continuare funcția de prefect al județului.
Primul
primar român, numit de guvernul Transilvaniei, Dr.Ioan Robu a condus
destinele orașului între anii 1919 și 1926, respectiv 1928, și a rămas
fidel Partidului Național Român. A reluat practica de avocat în Arad,
până la sfârșitul vieții, în 6 Septembrie 1930.
Monumentul său funerar se află pe Aleea Personalităților din cimitirul arădean ”Eternitatea”.