O TEHNICĂ REVOLUȚIONARĂ DE ÎMBLÂNZIRE A BĂRBATULUI

Acesta este un material în atenția doamnelor și domnișoarelor, în special a celor care nu s-au născut jignite. Domnii ar trebui să se abțină, măcar un pic. Cum nu se va întâmpla asta, măcar nu lăsați copiii nesupravegheați. Cum nici asta nu se va întâmpla, îmi dau drumul.

Ideea acestui material mi-a venit după o discuție, la un vin în trei, cu o foarte bună prietenă, un spirit liber, artistic și neliniștit. Topicul era despre ce am face dacă ne-ar ataca un urs. Eu am mers pe ideea de a mă preface mort, a existat și teoria cățăratului în copac, lucru un pic mai greu de realizat atunci când ai kilogramele mele, sau când nu sunt copaci în preajmă. Prietena mea a venit cu o soluție șocantă. A concluzionat că metoda cea mai bună de a scăpa din ghearele ursului e să îi facă o labă. Ursul se va liniști maxim, și ea va pleca teafără. Am râs trei luni de faza asta, de fapt râd și acum, când îmi amintesc. Însă mi-am dat seama că e foarte mult adevăr în această exagerare. Pentru că e vorba de o soluție simplă la o problemă care poate deveni foarte complicată.

De aici, începe să fie interesant. Pentru că, dragi femei, o să vă spun un secret. Noi, și anume bărbații, suntem ființe simple. Mergem pe linii drepte, pe relaționare cauză-efect (deși de multe ori habar nu avem despre efect). Avem două butoane, mâncare și sex. E simplu, nu vrei să mă fuți, fă-mi un papricaș bun. Noi nu înțelegem care e problema cu privirea aia, cu tonalitatea, nu știm ce-i aia magenta sau fuchsia (unii dintre noi știu, dar vorbim altădată de ei). Nu înțelegem cum femeile au 623 milioane de butoane, plus 57 de mii ascunse chiar și de ele însele. Noi, fiind atât de simpli, de tăntălăi, nu pricepem căile voastre, avem nevoie de semne directoare, de impulsuri, de imbolduri. Atunci mutăm munții. Am observat, în toți anii ăștia, că majoritatea conflictelor pornesc de la o complicare pe alocuri inutilă a lucrurilor simple. Problema nu e problema, e atitudinea ta față de problemă, și capacitatea de a o rezolva. În majoritatea cazurilor, rezolvarea este, la propriu, în mâinile voastre. Și în gură.

Tehnica despre care vreau să vă vorbesc e simplă, necesită dedicație, talent și înțelegere. Este tehnica de bază în calmarea, îmblânzirea și, în fapt, dresarea bărbatului. Are o rată de reușită amețitoare șinu prea are contraindicații. Se numește F.O.M. Adică fă-i o muie.

Înainte de a sări oripilată din fotoliu, stimată doamnă sau domnișoară, fă-ți un bine și trage. Aer adică, în piept, ca să poți citi mai departe. Chestia asta s-ar putea să fie salvatoare pentru tine, și tu o pierzi din vedere, că ți-a zis mama când ai fost mică să nu îngenunchezi în fața vreunui bărbat. Gândește-te cât de mult a ajutat-o pe ea atitudinea asta. Acum, poți continua să citești.

Bărbații adoră sexul oral. Chestia asta a fost atât de mult un tabu, că noi, cei din generația mea, de exemplu, nu ne mai săturăm să ni se facă sex oral. E vorba despre putere, e vorba despre grijă, e vorba despre satisfacție, dar în primul rând e vorba de comoditate. Adică, ne place maxim sexul, dar aici e vorba de a fi răsfățat și oarecum leneș. În plus, competiția nu e la bărbați. Nu am auzit de cel care dă cea mai bună muie, am auzit de femei  care au un real talent la asta. Sexul oral e cadoul suprem, e scopul pentru care muncim, frustrăm, ne chinuim, e modul în care redevenim drăgălași, ascultători, empatici. E atât de simplu. Vin și exemple.

Vine rupt de la muncă. Îmbucă ceva în grabă, se aruncă sub duș și se pune la televizor. Ai două variante. Poți să îl iei la șuturi că preferă să se uite la retrospectiva săptămânii în fotbal în loc să vorbească și anume cu tine, sau poți să îi faci o muie. Brusc, va deveni receptiv la nevoile tale de dialog, va asculta, chiar va asculta ce ți  s-a întâmplat la lucru, poate veți face chiar și planuri. Împreună.

Ai pus mâncarea la foc. Și ai uitat de ea, pentru că stai la greu la noua telenovelă turcească de pe Kanal D. Când ajunge acasă, lihnit de foame și încovoiat de treabă, jumătate de bucătărie arată ca după asediul Stalingradului. Fă-i o muie. Va comanda pizza, de unde vrei tu, și va zugrăvi bucătăria. Dacă îi mai faci o muie, o să fie chiar culoarea pe care o vrei. A vopselei.

Vrei pantofiorii ăia, care nu mai sunt la reducere, galbeni, cu fundiță în spate. Costă cât curentul pe trei luni. Fă-i o muie. Pantofii vin ca prin minune, ești o Cenușăreasă care a luat examenul oral. Se cuvin felicitări.

E tipul care ți-e alături tot timpul, omul care te ajută, umărul pe care plângi. Nu a depășit zona prieteniei, și nici nu vrei să o facă, dar ai nevoie de el, pentru diverse, de la cărat apă minerală și copil de la școală, la bancă de investiții fără dobândă și fără viitor, la psiholog gratis, la tovarăș de singurătate. Da, știu, e trist, dar momentan ai nevoie de el. Ca să îl ții aproape, și departe de una care chiar îl merită, din când în când fă-i o muie. Va fi fericit că e idiot, și e perfect așa.

Nu îl mai iubești ca pe vremuri, nu mai faceți sex decât la sărbători când se dau și zile libere, și ai uitat că e ziua lui. Fă-i cadoul perfect. O muie, sau măcar o labă cu finalizare pe piept. Va fi recunoscător, va fi convins că flacăra s-a reaprins, iar tu vei putea liniștită să-ți continui flirtul mai mult sau mai puțin nevinovat cu Doruțu de la sală.

Ți-a făcut temele la mate și fizică dintr-a noua până într-a doișpea. Te soarbe din ochi, și oftează când te vede cum te dai în bărci cu toți atleții și junkerii. Tu pleci la postliceală în Caransebeș, el merge bursier la Caltech. Nu o să îl mai vezi în viața ta. În noaptea balului absolvenților, calcă-ți pe inimă și, măcar din patriotism, fă-i o muie. Va ține minte altfel liceul și România. Hai, măcar de postcentenar.

Își scrie cu o strâmbă de 22 de ani pe net. Poți să-i faci giga scandal sau poți să-i faci o muie. Arată-i ce pierde și cine e șefa. Mai ales că, dacă n-o faci tu, sigur va socializa bucal cu tânăra aia de vârsta lui fiică-ta. Și nu vrei să pierzi un om care a fost doar neatent, sau s-a pierdut pe sine, sau se simte neiubit, sau e în criză, sau alte chestii, pentru maxim opt minute de mișcare din gât.

Pentru că, în fond, lucrurile sunt simple. Brutal de simple. Și, poate, e mai bine că e așa.

Acesta este tot timpul pe care îl avem pentru săptămâna asta. Să vă fie de bine.