sâmbătă, 11 mai 2019

O viață. Un basm

de developer

De Alexa Alexandra Blănaru

Am crescut în familia în care cărțile erau la fel de importante ca și aerul. Nu era seară în care, mama să nu imi citească o poveste nouă. Preferatele mele erau basmele. Cartea de povești a fraților Grimm. Le adoram. Mereu închideam ochii și îmi lăsam imaginația să zburde. Visam, îmi conturam personajele așa cum îmi doream, eram acolo și trăiam cu ele. Astfel, în timp, mi-am dezvoltat o viziune proprie asupra vieții, asupra vieții mele. Și nu, nu mi-am dorit niciodată să fiu prințesă, dimpotrivă, îmi doream să fiu o războinică, un erou care va înlatura răul de pe pământ. Îmi doream să fiu personajul care să îl învețe și pe cel rău să iubească și să fie bun. Da, un salvator al omenirii, un salvator care să lupte doar oferind iubire și bunătate. Căci, viața, viața este un basm, cu bine și rău, în care mereu binele va fi triumfător.

Am crescut, iar basmul nu a dispărut, a crescut cu mine și este cu mine. Viața mea a fost, este și va fi precum un basm. Mereu voi milita pentru binele tuturor, pentru binele nostru, al oamenilor. În basme, lucrurile simple sunt cele mai valoroase, iar valorile personajelor de basm sunt aidoma unui cufăr plin cu nestemate. În zilele noastre… aidoma unei comori de mult pierdută.

Opriți-vă un minut, închideti ochii, si gandiți-vă ce găseam cel mai frumos într-un basm: IUBIREA, CURAJUL, DREPTATEA, lupta pentru ADEVĂR. Valorile binelui din basme. Iar de partea cealaltă, suspansul creștea atunci cand binele se lupta cu :MINCIUNA, URA, INVIDIA și NEDREPTATEA. Nimic diferit cu viața pe care o trăim. Eu mi-am ales basmul, basmul cu valorile binelui. Astfel, până în acest moment am primit ce am meritat, ce am oferit și ce mi-am dorit.

Să te simți liber și ușor, ca o pană purtată de vânt, nu e greu, e atât de simplu, însă tabăra în care vrei să fii, aia contează. Sunt eliberată, îmi pot întinde brațele mereu, chiar și atunci când nu adie vântul, îmi pot întinde brațele, îmi pot închide ochii și îmi las imaginația să zburde, exact ca în copilărie. Șiiiiiii… surpriză… pot zbura. Pot zbura pentru că eu cred în ce-mi doresc, cred în propria-mi imaginație, cred în copilul care este în mine și care nu va muri niciodată.

Am simțit să scriu despre basm pentru că în ultima perioadă, în care nici vremea de afară nu prea a ajutat, l-am văzut pe BACOVIA mult prea mult printre noi, prea mult gri, enorm de mult gri și deloc o culoare, un contrast. Asta m-a îngrijorat și m-a pus pe gânduri. Cred că mulți dintre noi suntem prinși între două “valori” și nu suntem oare conștienți ce se întamplă?? Vom vedea.

Când ai citit ultima dată un basm? Eu cred că cel mai bun “speaker motivațional” este basmul.

Numai bine. Doamne ajută.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo