OAMENII DINTRE NOI DOI

Cât de mult îl știi pe celălalt? Cât de mult poți vedea dincolo de măști? Cât de mult îl știi tu, și cât de mult îl știu alții? Cât de mult îți influențează terții imaginea în ochii celuilalt? Vedeți voi, credeți că iar o dau pe lambadă, și telenovele, și depresie, și că iar plâng la ziduri și latru la lună, dar nu-i așa. Vin cu exemple, din alea din viață. Poate poate prindeți ceva. Nu voi, cei care mă citiți de mult, că ne cam știm, ei, cei noi în curtea blocului.

Trăim într-un păienjeniș social, și suntem obsedați de informații, și chiar dacă le avem la îndemână, le luăm de unde apucăm, câteodată pe nemestecate. Și, să zicem că ți-e interesant cineva, și-l cunoști, și vă placeți, adevărul e că n-o să umbli doar cu acea persoană, ci cu toți cunoscuții săi, cu toate amintirile, fantomele, relevanța socială și zvonurile.

Sunt oameni în lumea asta, ocupați să știe chestii despre alții și să umfle bășicile dureroase. Nu sunt cei din servicii, nu, sunt oameni a căror singură grijă e cum să fută meciul celor din apropierea lor. Sunt un tip special de hateri, poate cei mai periculoși, cei care pozează în prieteni și confidenți, în psihologi cu și fără diplomă, oameni al căror țel e să mulgă și să smulgă informații, să răstălmăcească și să emită false teze de valoare, de multe ori fără alt interes decât cel de a distruge.

Am avut ocazia să cunosc această castă, de oameni suficienți și nefericiți, care se simt tot timpul amenințați de fericirea altora, oameni mâncați până la os de ciudă, invidie și frustrare. Aveam un prieten care cunoscuse o fată care îi plăcea. Au început o relație, și era furtunos de frumoasă, iar apoi au apărut prietenele ei, și prietenii lui, fiecare cu o versiune proprie despre el și ea, majoritatea negative. La un moment dat, unul dintre prietenii lui a scornit o minciună pe care ea a crezut-o. Un fost iubit de-al ei avea grijă constant să pună paie pe foc. Au luat o pauză. Apoi, o prietenă de-a ei a mers să îl “consoleze” pe prietenul meu. Și a avut grijă ca prietena ei, subliniez, prietena ei, să afle. Relația s-a sfârșit, prietenii au răsuflat ușurați, le ieșise din nou.

O altă prietenă de-a mea, într-o căsnicie care avea oareșce probleme, dar nu prea grave, a fost asaltată constant cu povești, vești și informații trunchiate, venite din partea unei fel de rude, până când și-a fabricat o poveste neadevărată, în care soțul era un fel de playboy, chiar dacă omul era, cel puțin atunci, trup și suflet pentru familia lui. Pe lângă toate astea, psiholoaga prietenei mele a dezvoltat o pasiune pentru soțul pacientei sale, și a manipulat-o pe aceasta în mod constant, ani de zile, picurându-i îndoiala și dorința de singurătate în suflet. În final, ea a plecat, stă cu alt bărbat, sper că e fericită. Au trecut amândoi prin iad, poate că vor fi bine, probabil ca entități separate, după ce atâția ani fuseseră o familie exemplu.

Un bun amic de-al meu, divorțat și depresiv, a întâlnit o fată deosebită, care avea o vârstă fragedă. Cu toate astea, ceva s-a înfiripat între ei, el era tipul cu experiența, ea cea cu frumusețea și răspunsurile la întrebările ce-l chinuiseră pe el o viață întreagă. Era o relație paradoxală și minunată care, împotriva tuturor uzanțelor, părea să meargă și să înflorească. Sora tinerei, aflată de-o viață pe locul doi ca frumusețe și intelect, a săpat în trecutul amicului meu, descoperind lucruri mai puțin plăcute. Triumfătoare, și-a anunțat sora. I-a repetat lucrurile acelea până când ea a plecat de lângă el. Acum ea e aceeași, tânără, frumoasă, singură și nefericită.

Am o prietenă care mi-a fost descrisă ca devoratoare de bărbați. Termenul e unic, și inițial am crezut că se referă la canibalism. De fapt, nimeni nu știe exact ce înseamnă, doar că e un termen scornit de oameni din apropierea acestei prietene, oameni cu care își petrecea timpul, oameni care spun că-i sunt prieteni. Întâmplător sau nu, am vrut să o cunosc pe devoratoare. Am vorbit o grămadă cu ea, și mi s-a dovedit că e un om remarcabil, cu principii solide, cu un munte de empatie și suflet, un om despre care nu prea poți să spui lucruri rele. Am avut șocul să aflu că și eu îi fusesem prezentat ca un ciudat alcoolic, drogat și afemeiat, de către oameni care nici nu mă cunosc. Fără ca oamenii în cauză să câștige nimic, doar din dorința infectă de a vorbi de rău.

Relațiile, de orice fel, ar trebui să se creeze și să se destrame din cauza celor doi implicați, în nici un caz din cauza părerilor și zvonurilor celorlalți, cei dintre cei doi. Oamenii ar trebui să îți vadă de treaba lor, dar nimeni n-o face, toți cred că treaba lor pe pământ e să fie parte din viața altora, să dea sfaturi pe care nu le cere nimeni, să vomite informații neverificate și păreri neargumentate, doar pentru a cauza distrugeri neasumate. Grija altuia…futaiul falsei moralități. Gura lumii ar trebui să sărute, nu să scuipe.

Și, până vom pleca urechea la ce spun cei dintre noi doi, ne merităm singurătatea.