OARE ȚIGANII SUNT VINOVAȚII PERFECȚI ?

Sunt vremuri ciudate astea pe care le trăim. Vremuri nebune, pline de frică, pline de nimic, pline de nebunie. Căutăm vinovați mai mult decât căutăm salvarea. Sau salvatorii, că salvarea trece zilnic prin fașa geamului meu, și prin fața mea, și nu mă prind nici eu. Graba cu care căutăm responsabili ar fi nefirească, dacă n-ar fi așa de abjectă. Cine uită istoria e condamnat s-o repete. Iar noi, noi suntem corigenți la istorie. Deci, repetenți în formă continuată.

Evenimentele din perioada sărbătorilor, izolate de altfel, cu țigani ieșiți prin cimitire să chefuiască, nerespectând nici o regulă de izolare socială, cu oameni furioși atacând polițiști și jandarmi, de cele mai multe ori, analfabeți și beți mangă, a intrigat opinia publică. Repetarea isterică a celor câteva ieșiri antisociale, neobservabile într-o zi fără coronavirus, a desenat pe harta imbecilizării colective chipul următorului dușman: țiganul.

E un fapt specific pandemiilor, și anume găsirea unui grup populațional vinovat. În evul mediu, de obicei grupul țintă erau evreii. Acum, din cauză de lipsă, targetul s-a mutat pe țigani. Adică, mai pe actualitate, țiganii sunt vinovații perfecți. Au propria lor lume, legile lor, nu ne plac foarte mult și, să fim sinceri, nici noi nu-i prea placem. Țiganii sunt altfel decât noi, vorbesc o limbă altfel, se îmbracă altfel, au altfel de obiceiuri, se fofilează, rata infracționalității e foarte mare în rândul lor, nu prea dau pe la școală, o mare parte dintre ei nu muncesc. Țiganii fură, mint, înșeală, ne fac de râs ca națiune, toate porcăriile ipocrite și rasiste care ne-au fost servite până când am ajuns să le credem, și le injectăm și noi copiilor noștri. Pe de ală parte, ne place muzica țigănească, ne place să-i lăudăm că se știu cu originala lor cultură, vai, ce ne place Damian Drăghici sau Bregovic. Atunci e mișto, a propos, ăsta e un cuvânt țigănesc. Știu că știți, dar poate e bine să vă aducă cineva aminte. Iar chestia cu nația nu ține la o analiză mai atentă, parcă spuneați că țiganii nu-s români, nu?

Hai să vă spun o noutate, de prin 1848. Vina e a noastră. Mai exact a statului român. În toate formele lui. Au fost robi sute de ani, fără posibilitatea de a se educa. I-am eliberat, doar ca să ne curețe căcatul. Nu au avut nici o șansă. Au fost întotdeauna marginalizați. E oarecum normal ca singura minoritate mai needucată decât restul populației, să-și rezolve oarecum singură problemele. Să fie o enclavă înăuntrul altor enclave. Să încerce să supraviețuiască, oricum, dar să supraviețuiască. Asta nu îi scuză, dar nu ne scuză nici pe noi.

Iar faptul că acum găsim vinovați acolo, nu arată doar ipocrizie, de asta avem tot timpul, ci reprezintă și un pericol pentru perioada care vine. Pentru că dă apă la moară radicalilor. Și la vremurile ce vin, cu sărăcie și infracționalitate crescută, e exact discursul perfect pentru naționalismul delirant care începe să bântuie lumea. Și nimeni nu e imun. Faptul că o parte a presei, în goana după senzațional și ratinguri, demonizează un grup care, sigur, are o grămadă de probleme, arată doar că lumea pune botul la o muie slabă calitativ. Care va duce la probleme mari.

Să ne calmăm, zic. Nu e un sfat. E un avertisment.