OLGA MAȚARIN – INSPIRAȚIE

Cele mai frumoase idei vin când nu le aștept.

          E ceva parcă căzut din cer, inexplicabil și dacă reușesc să-mi fac notițe e bine, dacă nu ar putea să se mai învârte în mintea mea câteva minute sau ore iar apoi să dispară. Inspirația nu așteaptă să mă așez comod, să fie în jurul meu liniște sau să fiu în cafeneaua iubită savurând ceaiul. Uneori mă prinde în mers și tot ce reușesc să fac e să scot telefonul și să-mi dictez gândurile. Alteori îmi vine încet în vârful degetelor tocmai când vreau să adorm și atunci iarăși iau telefonul și le scriu, nu aștept până dimineața. De fapt am multe gânduri scrise. Pe unele le folosesc imediat dacă am starea potrivită, altele însă mă așteaptă.

          Am citit undeva că ideea vine concomitent câtorva personale și care reușește să o realizeze, acela câștigă. De ce? Fiindcă a acționat repede, nu a stat să-și găsească scuze de ce nu în loc de da și până ceilalți s-au gândit, el a făcut.

Cred că și cu inspirația e la fel. Ea apare ca un impuls, ca o scânteie sau ca dragostea la prima vedere, dacă cineva mai crede în ea. 

          Inspirația se poate ascunde în orice iar ce am de făcut eu, e s-o observ, s-o transform și s-o traduc în română. Ea poate fi în vitraliile colorate prin care străbat razele soarelui. Poate fi în mirosul de parfum adulmecat din mers la intersecție. Poate fi în cântecul fredonat de barista în timp ce prepară latte sau chiar în privirea trecătorului cu ochi căprui și păr cârlionțat pe care l-am întâlnit venind spre cafenea.

          Doar că deseori în rutina zilei când gândurile sunt doar la chestii ce urmează să fie făcute și angajamentele nefinisate – nu mai e timp și loc pentru inspirație. Cu timpul acest simț de a observa ce nu văd alții, se inhibă sau chiar se atrofiază. Nu mai vedem, nu mai simțim, nu mai creăm. Cred că acest proces e ceva asemănător cu abilitatea de ați simți intuiția, de a asculta șoapta acelui glas care se aude doar atunci când taifunul interior se liniștește. Și cu cât mai des exersezi cu atât îți e mai ușor să înțelegi ce ți se spune.

          Inspirația trăiește în jurul nostru în lucruri mărunte și mari. Ea se află în cel mai alb alb și cel mai negru negru. Ea se cere observată doar de cei care mai au curaj să viseze și o fac cu ochii deschiși. Condiția ar fi să nu o țină doar pentru ei dar s-o transmită și să ajungă la fiecare care-i gata s-o primească și să-și lumineze cu ea cugetul.